Azi sunt…

1. Complet sictirit de toată agitația cu nunta regală . Apropo , de ce e nuntă regală dacă ăla care se însoară e doar prinț?

2. Destul de încrezător în faptul că Vântu nu o să stea prea mult la răcoare . Nu de alta dar vine vara.

3. Pesimist în ceea ce privește aprecierea leului față de euro . E doar praf în ochi mă tem și e probabil doar o manevră pentru a schimba euro în lei și atragerea de noi credite.

4. Resemnat cu retrogradarea Universității.

5. Gata să arunc o grenadă în sediul radio zu și kiss efem că au devenit mai poluanți ca fukushima , cernobîl și chiar david hasselhoff în perioada de glorie.

Tu cum ești?

Rătăcit în pagină

Am scris de atâtea ori cuvinte mari

Încât acum e o rutină

Și mai tot timpul cand tu-mi apari

Ce-as vrea să-ți spun se rupe-n gât ca o ruină…

M-am pierdut prin versuri și confesiuni

Si groaznic de naiv să îmi imaginez

Neimportanța unei omisiuni

Desi chiar si acum tot mai visez.

Sătul de strâmbele cuvinte

De nevindecate răni

Și de chipul tău fixat în minte

Mă rătăcesc iar prin alte zări

Și scriu în continuare

Cuvinte greșite pe foi rupte

În asfințit când ziua moare

Și luna se urcă în cer cu reprosuri mute…

O mană întinsă care spune o poveste

 

       Cam ăsta era laitmotivul unui monolog incredibil al lui Gheorghe Dinică în Filantropica . De fapt era : Mâna întinsă, care nu spune o poveste, nu primeşte pomana! . Cam așa stă treaba și cu concursul cu românii talentați de la proteve. A luat foc prima pagină în ziare și tot românul înzestrat cu mouse și tastatură își dă cu părerea despre justețea rezultatului sau motivația votului . Pe scurt , a câștigat băiatul orfan care a cântat despre talent (evident) . Departe de mine să îl judec . Dar am spus de la bun început că va câștiga nu vreun talent iesit din comun ( băiatul contra-tenor)  ci cazul social ce va stoarce cele mai multe lacrimi . Stripteuza/gimnastă  care a învins paralizia și a plâns cu copilul în brațe în fața juriului a avut iarăși un potențial bun de câștig prin simpatie dar doar atâta timp cât nu s-a făcut diferențierea decât cu fachiri sau profesoare smintite . Când a ajuns față în față cu oameni capabili de lucruri emoționante prin calitate sau unicitate…ei bine…a pierdut. Revenind la câștigător el a fost clar investiția producătorului pentru că l-au folosit ca promovare , imaginea sa identificându-se cu a show-ului . Privind la rece, pe puncte de rating și dezvoltare ulterioară a personajului în contextul românesc , cei de la Românii au talent  nu aveau prea multe de câștigat de pe urma lui Iustin . Sau nici privitorul obișnuit nu e încă pregătit să perceapă un astfel de câștigător. Nu ne identificăm cu el , nu sună potrivit preconcepțiilor noastre , îl aplaudăm ca pe o ciudățenie gen femeia cu barbă și dupaia votăm pe Adi care răpăie despre talente,români și mândrie.  E mai de-al nostru, zice de noi că nu suntem doar volleuri și căpșunari și pe deasupra mai e și amărât . Să nu îmi spună nimeni că a fost o coincidență alegerea datei finalei în ziua de Paște . Pe lângă faptul că ai audiență masivă se mai și leagă cu milostenia ușor ipocrită ce ne cuprinde în fața televizorului de Paște sau Crăciun. În final eu zic că a câștigat povestea mai bună și asta e un talent până la urmă .

Ce ne PAȘTE?

Mda. Sărbători , ediția primăvară-vară . E timpul să  ne facem noi speranțe, să ținem post (măcar de la a consuma iluzii și minciuni) când alții țin de posturi , e vremea când putem să îi lăsăm pe alții  să se agite cu ipocrizie și să ne liniștim puțin . Nu prea mult totuși! Să nu ne ieșim din mână că doar știți că în România e semn de prostie să lași de la tine sau să cedezi vreun centimetru . Poate e momentul să facem rezumate din tot ce înghițim zilnic și să renunțăm la subiecte inutile ce ne încarcă cel mai adesea negativ . Știu că nu e momentul consacrat pentru bilanț dar zic că se poate face și acum că mai e un pic până la jumătatea anului . De Paște putem să ne întrebăm ce urmează în continuare, mai ales dacă ne rezervăm dreptul la rezervă în a crede declarațiile de pe la Victoria și Cotroceni . Știu! Iar am adus vorba de politică dar nu pot să nu observ tendința de a lega Paștele de o iluzorie redresare economică clamată de piticul efervescent din paharul președintelui . Probabil se bazeaza pe faptul ca psihologic suntem mai increzatori si relaxati de sarbatori . Am vesti proaste.  La cat de mult costa masa de Paste e greu de crezut ca va mai cumpara cineva scornelile  marca pedele , baieti! Anul trecut am văzut că taica-su îl pleznea cu oul în frunte . Acum cred că lista e mult mai mare la doritorii de a arunca cu ceva în boc. Eu aș da cu un pian dar nu oricum ci direct dintr-un avion ca în desenele lui Walt Disney . E totuși Paștele . Mă hotărâsem să nu scriu nimic. Nu mi se pare că se clatină blogosfera fără urările mele .  Așa că nu am ce să vă spun sau ce sa vă doresc să vi se întâmple . Decide fiecare cum si cat simte . Eu unul vreau să am parte de mai multă pace cu mine însumi în primul rând . Ce mă paște însă …nu pot să prevăd încă . Și asta înseamnă că nu am cum să mă împac prea curând cu situația .

La 6 lei kila de benzină...e timpul pentru Hamster

 

Deschisei si eu si eu calculatoru’ să citesc titlurile zilei de azi . Si ce îmi e dat să văd ? Un articolaș despre prima Dacie hibridă . Bine, din câte știu eu de prin revistele astea auto-moto-velo ,se mai încercase ceva prin anii ‘70 cu o dacie 1300 cu o mică uzină electrică ascunsă în portbagaj dar logic că nu putea avea succes că nu mai rămânea loc pentru o juma’ de porc sau cele 3-4 sute de kile de varză pe care le cară românu din punctu A în punctu B( soacră-sa, nășicu’ sau dom’ director). Revenind la momentul prezent , deliciul articolului vine direct din titlu : nou autovehicul revoluționar pentru ză lend of cios se intitulează ...(țineți-vă bine de scaune și nu interacționați cu pahare sau cești cu lichid)...DACIA HAMSTER! După criza de râs inițială , stătui să mă gândesc : are sens denumirea asta! Am văzut prin desene animate că hamsterii produc electricitate învârtindu-se turbați în dispozitivele alea care seamănă cu roata morii. Probabil că prin marketinugul de la Dacia e vreun fan Mickey Mouse si nu a ratat ocazia să marcheze acest lucru făcând un joc de cuvinte cu modelul Duster . Bâza pe tema acestui nume cred că va depăși ca intensitate tot ce a fost legat de denumirile modelor Dacia de până acum. Nu vreau să fiu ipocrit , până la urmă contează ca proiectul ăsta să fie viabil și mai puțin denumirea dar puteau să îi zică oricum și nu Hamster . O să se înscrie probabil într-o listă a automobilelor cu nume penibile unde topul e dominat de chinezi cu ale lor Great Wall Motors sau Wing Chun Soup Engines . Îmi imaginez că dacă prototipul va ajunge până la urmă să fie fabricat sub numele ăsta de rozător , ar putea băieții de la centrul de cercetare și design să îi tragă o siglă mișto ( cum are Mustangul de la Ford) ca să înlocuiască actualul desfăcător de capace de pe mutra Daciilor. Un hamster stilizat , în plină alergare pe grila frontală ar fi o imagine totală pe șosele . Eu aștept Dacia Melc( rulotă pe șasiu autoportant și motor de 40 de cai) și Dacia Boc(caroserie mică , propulsie pe cheiță ,fără computer de bord) .

Sfârșitul Internetului

 

        Motivat de călătoriile lu Jean Luc Picard și a navetei (de bere) Entărpraiz  am decis si eu să caut și eu sfârșitul internetului. Cum îl cauți că doar nu te urci în barca de megabiți și începi să vâslești voinicește prin marea de spam și recifurile de haștemele ? Dai un sărci pe goagăl , sare Marean Vanghelie Egzsploratoru . Așadar : end of the internet pe google . Și am găsit , nu una ci  mai multe variante despre unde se închide șmecheria . Vă las mai jos locul unde m-am izbit eu de zidul invizibil.

De aici nu mai trece nici mama lu bil gheiț!!!

Români frumoși– Amza

  

Am descoperit pe blogul lui Moshe Mordechai o ințiativă cel puțin lăudabila(textul in cauza) și anume de a omagia pe bloguri , români cu spirit, oameni excepționali care au marcat existența noastră prin talentul lor într-un domeniu sau altul . Privit mai ales în contextul actual în care identitatea se pierde atât de ușor și e mult mai lesne să faci bășcălie de România , mi se pare esențial să ne amintim și să ne scoatem pălăria virtuală în fața unor astfel de persoane. Propunerea mea e Amza Pellea . Acesta nu este un top neapărat , nu se acordă vreun premiu ci doar se întregește o panoplie, se lustruiesc geamurile către ce avem noi mai de preț în vitrină , pe ei ar trebui să îi exportăm și nu pitici porno sau starlete de duzină . Reflectați puțin la omul și actorul Amza care a fost pe rând : nea Mărin , Mihai Viteazul sau Ipu .Toate aceste fețe sunt parte a chipului de român așa cum îmi place mie să cred că este el : hâtru,înțelept , curajos si inventiv în același timp . Pentru asta Amza merită pe deplin titlul de român frumos.

Tovarăși am venit cu filmul!!!(Deschideți ușa ca sa nu beliți p..a)

            Bună ziua tovarăși! Am avut deosebita plăcere de a viziona materialul tovarășului Muntean Titus , denumit Caravana Cinematografică(Kino Caravan) . Vă mărturisesc că îmi facusem ceva așteptări de la această peliculă . Premisa era cel puțin îmbietoare : o poveste din vremea colectivizării dejiste a României petrecută într-o comună izolată din Ardeal. Tânărul activist Tavi și mai vârstnicul său șofer și adjutant Anton( nea Anton – personaj mustind de un românism surprins extrem de bine) sosesc cu un camion transformat în cinematograf mobil în comuna Mogoș pentru a proiecta filme sovietice de propagandă . Într-o ploaie diluviană , cei doi întâmpină reticența mascată a localnicilor în frunte cu Tanasie(președintele Sfatului Popular) . Nimic nu poate să îl oprească pe Tavi din misiunea sa de a ilumina masele din Mogoș . Personajele secundare se raportează la omul nou comunist ,simțind viitoarea sa dominație socială.  Povestea are accente comice dar sfârșitul lasă o poartă deschisă unei viitoare drame . Tot filmul se vrea o alegorie la dizolvarea vechii societăți românești interbelice , surprinsă în alte scrieri sau pelicule mult mai bine .  Evoluția ‘'tovarășului Tavi’’ de la activistul scorțos și ușor naiv la omul fără scrupule din final este interesant concepută de regizor și bine jucată de Dorian Boguță . Ce m-a impresionat neplăcut a fost situația implauzibilă a satului rupt de lume , electrificat în 1959 cu stâlpi de beton când această operațiune a luat sfârșit cam în anii 70 în zone chiar mai accesibile . În plus , oamenii locului ,cu mici excepții , vorbesc cam ca niste bucureșteni ai anilor 2000 si nu ca ardeleni din anii 50. Pe mine detalii de genul acesta mă fac să nu intru în poveste care în alte privințe e bine spusă, regizorul utilizează la maxim cadrele mustind de apă , tonuri decolorate și case decripite . Criza de epilepsie a nebunului satului la vederea tancurilor sovietice mi-a plăcut ca metaforă a fobiei naționale contra rușilor . Evoluția ștearsă a personajului principal feminin  nu mi-a transmis nimic și figura actriței mi s-a pierdut din cap imediat ce filmul s-a terminat . Un personaj secundar savuros este învățătorul Benea care îl eclipsează pe Tanasie( Mircea Diaconu) prin frazele sforăitoare și un pupincurism interpretat fără stridențe teatrale. Bonusul filmului în materie de imagine o reprezintă scena de final din foișor , în care mai marii satului + țiganul informat Darcleu( omul care nu înțelege nimic deși știe pe de rost buletinele de știri) joacă  șeptic , beau pălincă și încearcă să își explice rostul comunismlui . Ultima culoare a filmului : roșu . Una peste alta, vedeți filmul ! Am zâmbit de câteva ori și mi-a dat un pic temă de gândire . Se putea mai bine totuși , tovarășe Muntean!

Sculați băăăă! Am venit cu filmu băăăă!!!

Cum stă treaba cu Știința

E clar, a spus-o si Marin Preda , discuțiile de la țigari și bere dau naștere celor mai obiective concluzii. Eram azi la serviciu la o sesiune de fumat și unul dintre colegii mei , cam total nepasionat de fotbal , mi-a dat cea mai bună explicație cu privire la situația Universității Craiova . Ce spune Florache : Bă tată, Craiova parcă e Dacia mea de acum cațiva ani : merge cam prost, scoate fum, mereu ma uit în spate să văd dacă a mai cazut ceva , toți din parcare îmi spun că se pricep și nimeni nu îi da de cap . O repari cu două sârme și o gumă de mestecat și îți dă iluzii până ajungi la inspecția tehnică . Și când s-a apropiat una din asta , știind că nu mai am cum să o păcălesc , am dat-o bă tata!

Ascultându-l pe distinsul Florache , mă gândesc că așa o zice și Mititelu . Florache recunoaște că nu a prea îngrijit mașina și că nu cunoscuse vreodată săraca gustul reviziei în service . Aici cred că stă diferența între cei doi .

Rutină

Sari din pat cu mintea vraiște. Cafea,tigari,guma mentolata = breakfast of the champions. Masina.Semafor. Nervi. Țigară. Serviciu . Mimează surâs de complezență . Verifică mail . Șterge reclama cu viagra și pe aia cu pornostaruri minore. Presa . Injură-l pe boc . Țigară . Telefoane . Mașină. Nervi la pompă . 6 lei litru. Refuză oferta de napolitane aproape expirate de la casa de marcat . Client . Incearcă să reformulezi oferta . Scade . Minte. Milogeste. Incearcă mita . Pleacă . Mănâncă în grabă . Sosuri pe cămașă .Înjură . Țigară .Birou . Mimează că îți pasă ce auzi . Termene-limită . Înjură . Facebook . Apreciază , postează ,adaugă . Telefoane. Clienti. Nu acum, nu asta, nu cu tine. Multumeste printre dinti . Mașină . Țigară . Acasă . Cazi in pat cu mintea vraiște . Noapte bună!