Bună ziua tovarăși! Am avut deosebita plăcere de a viziona materialul tovarășului Muntean Titus , denumit Caravana Cinematografică(Kino Caravan) . Vă mărturisesc că îmi facusem ceva așteptări de la această peliculă . Premisa era cel puțin îmbietoare : o poveste din vremea colectivizării dejiste a României petrecută într-o comună izolată din Ardeal. Tânărul activist Tavi și mai vârstnicul său șofer și adjutant Anton( nea Anton – personaj mustind de un românism surprins extrem de bine) sosesc cu un camion transformat în cinematograf mobil în comuna Mogoș pentru a proiecta filme sovietice de propagandă . Într-o ploaie diluviană , cei doi întâmpină reticența mascată a localnicilor în frunte cu Tanasie(președintele Sfatului Popular) . Nimic nu poate să îl oprească pe Tavi din misiunea sa de a ilumina masele din Mogoș . Personajele secundare se raportează la omul nou comunist ,simțind viitoarea sa dominație socială. Povestea are accente comice dar sfârșitul lasă o poartă deschisă unei viitoare drame . Tot filmul se vrea o alegorie la dizolvarea vechii societăți românești interbelice , surprinsă în alte scrieri sau pelicule mult mai bine . Evoluția ‘'tovarășului Tavi’’ de la activistul scorțos și ușor naiv la omul fără scrupule din final este interesant concepută de regizor și bine jucată de Dorian Boguță . Ce m-a impresionat neplăcut a fost situația implauzibilă a satului rupt de lume , electrificat în 1959 cu stâlpi de beton când această operațiune a luat sfârșit cam în anii 70 în zone chiar mai accesibile . În plus , oamenii locului ,cu mici excepții , vorbesc cam ca niste bucureșteni ai anilor 2000 si nu ca ardeleni din anii 50. Pe mine detalii de genul acesta mă fac să nu intru în poveste care în alte privințe e bine spusă, regizorul utilizează la maxim cadrele mustind de apă , tonuri decolorate și case decripite . Criza de epilepsie a nebunului satului la vederea tancurilor sovietice mi-a plăcut ca metaforă a fobiei naționale contra rușilor . Evoluția ștearsă a personajului principal feminin nu mi-a transmis nimic și figura actriței mi s-a pierdut din cap imediat ce filmul s-a terminat . Un personaj secundar savuros este învățătorul Benea care îl eclipsează pe Tanasie( Mircea Diaconu) prin frazele sforăitoare și un pupincurism interpretat fără stridențe teatrale. Bonusul filmului în materie de imagine o reprezintă scena de final din foișor , în care mai marii satului + țiganul informat Darcleu( omul care nu înțelege nimic deși știe pe de rost buletinele de știri) joacă șeptic , beau pălincă și încearcă să își explice rostul comunismlui . Ultima culoare a filmului : roșu . Una peste alta, vedeți filmul ! Am zâmbit de câteva ori și mi-a dat un pic temă de gândire . Se putea mai bine totuși , tovarășe Muntean!
Sculați băăăă! Am venit cu filmu băăăă!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu