Dacă

Dacă nici gura mea
Nu-ți spune ce trebuie s-auzi
Când te apleci sub vremea rea
Și de lumea-ntreagă te ascunzi

Dacă nici ochii mei
Nu-ți sunt oglindă
Și cauți Dumnezei între atei
Privirea mea n-o să se stingă!

Dacă nici mâna-mi caldă
Nu va opri tot viscolul din tine
Tot aici voi fi ca stânca ce valul o scaldă
Atunci când furtuna revine.

Dacă nici acum
Voi fi atunci,
Ca ieri și azi , mereu pe drum
Legând poduri peste prăpastii adânci

Dacă nu sau da
Ești tatuată în mintea mea
Culoarea ta e vie
Stropită cu veșnicie.

Rătăcit în pagină

Am scris de atâtea ori cuvinte mari

Încât acum e o rutină

Și mai tot timpul cand tu-mi apari

Ce-as vrea să-ți spun se rupe-n gât ca o ruină…

M-am pierdut prin versuri și confesiuni

Si groaznic de naiv să îmi imaginez

Neimportanța unei omisiuni

Desi chiar si acum tot mai visez.

Sătul de strâmbele cuvinte

De nevindecate răni

Și de chipul tău fixat în minte

Mă rătăcesc iar prin alte zări

Și scriu în continuare

Cuvinte greșite pe foi rupte

În asfințit când ziua moare

Și luna se urcă în cer cu reprosuri mute…