Salvati Copiii…din buric!

Sunt în parte trist , în parte mulțumit. Am ajuns întâmplător la o serbare de copii școlari , tematica fiind Crăciunul, eveniment cu niste adulti inimoși , copii mai mult sau mai puțin talentați dar până la urmă toți niște mici oameni calzi într-o dimineață rece. Nu vreau să insist asupra părții în care s-au făcut cadouri deși poate până la urmă e tot ce a contat, cei mici au primit ceva de care poate ,în altă situație, nu ar fi avut parte. Noi cei din jur am primit zâmbete, colinde și poezii. Fără nici un fel de ipocrizii și ifose de filantrop , m-am simțit bine. Util. Normal. Poate că gesturile de genul ăsta sunt tot ce ne mai salvează ca societate. Mă bucur că poate măcar 10% dintre acei copii vor conștientiza mai târziu că fiind civilizat, onest și muncind, ai parte de satisfacții și recompense. Altfel sunt doar zâmbete, celofane și prea mult zahăr. Unicul moment total eronat a fost că după un colaj de dansuri populare reușite , micuțele lelițe au revenit îmbrăcate în pirande! Și a urmat o repriză de dans din buric , ușor obscenă, total nepotrivită cu restul evenimentului, sub ochii ușor mirați ai unor danezi de la Crucea Roșie. M-a durut puțin . Nu am absolut nimic cu țiganii. Muzica lor nu mă deranjează mai mult decât românii țiganizați ce o ascultă în ritm de flegme și semințe. M-a durut privirea deferentă dar curioasă a danezilor, inocența copiilor ce dansau ca niște femei adulte lângă un Moș Crăciun costeliv și obosit la 25 de ani.  Am avut un moment de jenă pentru că dispăruse tot Crăciunul din sala aceea de clasă și nu rămăsese decât sintagma : ROMÂNIA – Gipsy . Nu suntem doar atât dar parcă uneori ne forțăm. După ce micile pirande au redevenit școlărițe și o tânără cu voce superbă a cântat Deschide ușa creștine , mi-am revenit. Însă mai aud un pic cum zdrăngăne tamburina și bănuții de la gâtul fetelor. Bachtalo Krecunu! la toți!

Un om memorabil

Că țara asta e plină de nulități e deja un șablon, o redundanță. Toți ne minunăm și repetăm ca niște patefoane stricate , obsesiva placă a descompunerii societății românești , a putrefacției morale și a falselor modele. Cu toate astea, merită să ne reamintim că nu totul e pierdut. Sunt oameni plecați dintre noi dar a căror amintire poate fi vie atâta timp cât vor exista ochi să citească și minți să înțeleagă . Nu vreau să fac apologia vreunuia din intelectualii marcanți ai vremurilor noastre. Sunt destule situri si publicații unde vă puteți informa. Azi însă eu mi-am amintit de Petre Țuțea . Nu cred că îl uitasem propriu-zis niciodată pentru că sub o formă sau alta mereu a fost prezent în viziunea mea despre lume, românism , politică . Mi-a reamintit , accidental, un amic și îi mulțumesc lui Adrian cu ocazia asta. Țuțea , mai exact volumul ,,322 de vorbe memorabile,, , m-a frapat în adolescență . O parte din filosofia omului în cauză nu am înțeles-o atunci. Era normal! La 17 ani citeam din experiența unui ins care ajunsese la 89 de ani, trecut prin două războaie mondiale, două lovituri de stat majore, 8 ani de temniță, o viață ulterioară de șicane securiste și o bătrânețe scufundată în religie . Fiu de preot, economist de profesie , Țuțea a fost (mai intai) un marxist entuziast și mistic asa cum îl vedea prietenul său , Emil Cioran.  O nepotrivire de caracter în opinia mea! S-a materializat în schimb o compatibilitate cu mesajul legionar al lui Zelea Codreanu. A fost absorbit în angrenajul guvernului legionar iar de aici până la persecuția comunistă nu a fost decât un pas. Anii 70 si 80 ( după ieșirea din închisoare ) au fost consumați în teroare, proiecte întrerupte  -o disidență reală – fapt ce se observă în modul de expunere al comunismului și stalinismului în cărțile sale. Petre Țuțea nu a fost un sfânt. Nimeni nu poate să îl sanctifice , să îl absolve de păcate , să șteargă totul doar pentru că a murit. Oameni ca el însă sunt cei care dețin seva gândirii naționale. Pe lângă faptul că nu e o lectură deosebit de complicată, 322 de vorbe memorabile denotă o doză de ironie superbă deși tristă la adresa noastră , a tuturor, ca neam , ca gintă. Nu e batjocura de factură tinerească a lupilor tineri de acum. Greutatea cu care se lovesc opiniile sale dau un aer axiomatic și implacabil deși tonul e oarecum glumeț, chiar și grosolan uneori. Nu sunt pe deplin împăcat cu raportările la religie și spiritualitate . Însă pot să cred , în ceea ce îl privește pe omul Țuțea, că și-a găsit liniștea pe care nu a avut-o în timpul vieții. Modul de expunere al ideilor, coloratura comparațiilor și capacitatea de sinteză mă fac să recomand călduros opera acestui om și mai ales dialogurile cu Gabriel Liiceanu. Citiți-i biografia pe internet mai întâi. Sunt convins că viața sa o să vă suscite interesul pentru cărți. A vorbit despre libertate( pentru că a prețuit-o prin pierdere)  , prostie( a cunoscut cea mai neagră perioadă de negare a valorii – anii 50) , credință( creștinismul i-a marcat întreaga existență) , politică( nu a încetat niciodată să aibă opinii în această direcție). În încheiere ,îi acord cuvântul :

În afară de carti nu traiesc decat dobitoacele si sfintii: unele pentru ca nu au ratiune, ceilalti pentru ca o au intr-o prea mare masura ca sa mai aibă nevoie de mijloace auxiliare de constiinta.( despre CARTE)

Uichend panoramic

Cum sunt convins ca toata lumea arde de nerăbdare să știe ce fac eu la sfârșit de săptămână , m-am gândit să vă împărtășesc aici ce si cum ( copyright Costache) . Ultima escapada – un tur montan Transalpina – Transfăgărășan . Pe scurt – ceața de horror pe muntele Păpușa ,  momente clișeice de film american a dime-a dozen  , 8 grade celsius simtite in slapi( cum e Madaline?),un drum interesant, câteva peisaje frumoase . Sibiul nu m-a dat pe spate decât prin  faptul că pare un oraș nemțesc vechi.  Restaurantul Sergiana din centru e fabulos cel puțin ca inventivitate asupra meniului . Sorbiți o zamă acolo daca aveți ocazia sau beți o nefiltrată!  Transfăgărășanul în porțiunea filmată și la Top Gear e genul de șosea magnifică pentru ăia cu valențe de piloți . Priveliștea la Bâlea alternează între țigăneala românească cu săbii ninja, haine de blana artificială și kurtoș / porumb/ mici și bere și frumusețea rece a lacului montan . Drumul de coborâre de la Bâlea la Vidraru e un coșmar, o groapă continuă încurcată de niște foste urme de asfalt . Hotelul Posada de lângă Vidraru își merită banii fiind unul dintre cele mai interesante în care am stat. Distracția maximă a fost la Poienari unde ascensiunea celor 1480 de trepte e partea cea mai amuzantă. O grasă eșuată undeva pe la a 700-a treaptă răcnea suav în timp ce coboram : ÎMI BAG PULA ÎN CETATEA TA! VREI SA FAC INFARCT?!! Mă uit să îl văd pe Vlad Țepeș că mă gândeam că pe proprietar îl ceartă . Când colo, un cocalar sfrijit făcea cristiane prin țărână zburdând către huidumă deoarece (mi s-a relevat mai tarziu) clona Vioricai de la Clejani  deținea cash-flow-ul .  Am trecut rânjind sarcastic la turistii în prag de apoplexie ce se întrebau siderați cât mai de urcat ( deh! eu aveam deja experiență! Mă întrebasem asta cu vreo juma de oră în urmă iar acum coboram relaxat ca un adevărat mountain-man) . Una peste alta, destul de frumos, de ce să fiu cârcotaș dar ca mai totdeauna ,când mă plimb prin România, rămân cu senzația că majoritatea suntem niște intruși nedemni de locul în sine.

Turistu' Muistu'

     Am profitat de week-end-ul prelungit de Rusalii si am tulit-o la munte mai ales că la mare ploua deprimant de stăruitor . Am ales zona Brasovului( orașul chiar respiră un aer de burg occidental  in special în zona centrala). Cazati în Moeciu , ne-am tot plimbat pe ruta Bran – Poiana Brașov – Predeal – Sinaia( unde am negociat o amenda de 7 milioane într-o atenție de 1 milion cu un polițist croit pe treabă) . Zona e realmente superbă , încărcată de istorie, maiestuoasă în peisaje și surprinzătoare gastronomic . E locul perfect pentru a mânca un bulz și îl recomand călduros pe cel de la Șura Dacilor din Poiană . O chestie care m-a deranjat mai mereu si parcă anul acesta cel mai mult e kitsch-ul de la baza Castelului Bran unde tronează un amalgam de jucărele, săbii ninja , arcuri de amerindieni , peruci multicolore și toate materialele promoționale de rahat care au legătură cu vampirii in general și Dracula în special . Ce am remarcat printre toate tâmpeniile expuse erau câțiva meșteșugari din zonă care lucrau fie în lut fie în lemn și o mulțime de ii foarte frumos lucrate . Per total escapada a meritat , minus un moment de pe drumul de întoarcere. Pentru că tot aveam timp la dispoziție, ne-am abătut spre Cheile Dâmbovicioarei și peștera cu același nume ( unde ghizii-copii fac toți banii deși peștera nu e deosebită) . Ideea e că am lăsat mașina la intrarea în peșteră și am continuat drumul pe malul Dâmbovicioarei în amonte . Remarcasem claritatea apei și din când în  când câte o pungă de gunoi menajer sau sticlă de bere plutind în derivă.  După vreo 300 de metri de la peșteră , drumul se lărgește și apar câteva pensiuni destul de nasoale pentru gustul meu, construite fără nici un fel de idee arhitectonică și sărăcind peisajul de frumusețea-i sălbatică. Imaginea se completa cu niște maneliști spărgând difuzoarele de Logan și una bucată grasă tânără ce  arunca de pe terasa unei vile ,direct in rîu, gunoi la foc automat. Ne-am explicat imediat pet-urile de bere și pungile de gunoi văzute mai devreme.  Am înjurat-o în gând și am plecat înapoi la mașină . Clișeul despre nenorocirea țării de a fi habitată de noi se certifică din nou. Mai ales de specia turistu’-muistu’!

Ce ne PAȘTE?

Mda. Sărbători , ediția primăvară-vară . E timpul să  ne facem noi speranțe, să ținem post (măcar de la a consuma iluzii și minciuni) când alții țin de posturi , e vremea când putem să îi lăsăm pe alții  să se agite cu ipocrizie și să ne liniștim puțin . Nu prea mult totuși! Să nu ne ieșim din mână că doar știți că în România e semn de prostie să lași de la tine sau să cedezi vreun centimetru . Poate e momentul să facem rezumate din tot ce înghițim zilnic și să renunțăm la subiecte inutile ce ne încarcă cel mai adesea negativ . Știu că nu e momentul consacrat pentru bilanț dar zic că se poate face și acum că mai e un pic până la jumătatea anului . De Paște putem să ne întrebăm ce urmează în continuare, mai ales dacă ne rezervăm dreptul la rezervă în a crede declarațiile de pe la Victoria și Cotroceni . Știu! Iar am adus vorba de politică dar nu pot să nu observ tendința de a lega Paștele de o iluzorie redresare economică clamată de piticul efervescent din paharul președintelui . Probabil se bazeaza pe faptul ca psihologic suntem mai increzatori si relaxati de sarbatori . Am vesti proaste.  La cat de mult costa masa de Paste e greu de crezut ca va mai cumpara cineva scornelile  marca pedele , baieti! Anul trecut am văzut că taica-su îl pleznea cu oul în frunte . Acum cred că lista e mult mai mare la doritorii de a arunca cu ceva în boc. Eu aș da cu un pian dar nu oricum ci direct dintr-un avion ca în desenele lui Walt Disney . E totuși Paștele . Mă hotărâsem să nu scriu nimic. Nu mi se pare că se clatină blogosfera fără urările mele .  Așa că nu am ce să vă spun sau ce sa vă doresc să vi se întâmple . Decide fiecare cum si cat simte . Eu unul vreau să am parte de mai multă pace cu mine însumi în primul rând . Ce mă paște însă …nu pot să prevăd încă . Și asta înseamnă că nu am cum să mă împac prea curând cu situația .

Români frumoși– Amza

  

Am descoperit pe blogul lui Moshe Mordechai o ințiativă cel puțin lăudabila(textul in cauza) și anume de a omagia pe bloguri , români cu spirit, oameni excepționali care au marcat existența noastră prin talentul lor într-un domeniu sau altul . Privit mai ales în contextul actual în care identitatea se pierde atât de ușor și e mult mai lesne să faci bășcălie de România , mi se pare esențial să ne amintim și să ne scoatem pălăria virtuală în fața unor astfel de persoane. Propunerea mea e Amza Pellea . Acesta nu este un top neapărat , nu se acordă vreun premiu ci doar se întregește o panoplie, se lustruiesc geamurile către ce avem noi mai de preț în vitrină , pe ei ar trebui să îi exportăm și nu pitici porno sau starlete de duzină . Reflectați puțin la omul și actorul Amza care a fost pe rând : nea Mărin , Mihai Viteazul sau Ipu .Toate aceste fețe sunt parte a chipului de român așa cum îmi place mie să cred că este el : hâtru,înțelept , curajos si inventiv în același timp . Pentru asta Amza merită pe deplin titlul de român frumos.

(In)corect politic

       Ne-a cuprins si pe noi o grija exacerbată față de sentimentele tuturor grupurilor, grupulețelor, mișcărilor sau a tot felul de personaje meteorice ca individ dar recurente ca specie. Mă îngrețoșează duplicitatea libidinoasă a unor oameni candva deștepți care sorb cuvintele din gura tuturor pațachinelor analfabete pripășite prin toate cotloanele televiziunilor sau în pagini de ziare . Să nu uit de Televiziunea Română care e complet aservită statutului ei bugetofag si nu își permite mai mult de materiale terne și opinii fleșcăite cenzurate ca și până în 89 dar cu mai mult stil acum. Eu unul ,pe persoana mea fizică , sunt capabil să recunosc ca mă apucă damblaua când văd cum se fâstâcește o țară întreagă la bucile și țâțele de plastic ale lu Bianca și o mai și ascultă ca minerii  pe nea Nelu in '90! Nu suntem toți tâmpiți , eu m-aș lipsi de toate matracucele model-asistenta ,toate pseudo-absolvente de facultati cu sediul intr-o cutie postala și nu cred că ar sta România în loc dacă le-ar pune televiziunile merinde în desagă și le-ar trimite acolo unde le e locul . La produs.

           Nu înghit faptul că trebuie să menajăm sentimentele ungurilor când maimuțoiul ăla de funcționar public al statului român arde simboluri naționale în public. Nu sunt xenofob dar reacționând cum a facut-o statul în situația asta  , să nu ne așteptăm să ne respecte cineva. In contextul Csibi Barna as fi abordat o tehnica nu foarte indepartata in timp , aia cu bastoane de cauciuc in locuri putin vizibile si un bilet numai dus la Budapesta .

        Când vine vorba de cultură nu fabricăm decât caricaturi de genul Patapievici pe motiv că e acceptabil european . Omul se pișă un pic pe România și hopaa! E GENIAL! hai marș de aici bă onanistule că mai suntem vreo cinșpe – șaișpe milioane care facem asta cu metafore mai potrivite și nu mai stăm să dăm lecții cu aerul îmbufnat al unui principe între țărani! Demonizam intelectuali ca au dat cu batul pe la Secu' si preferam sa inventam opere tuturor frustratilor cu pretentii de scriitori . Societatea civila e o adunatura de lupi moralisti si miorite tampite de feminismul de revista.  

           Pe Păunescu ,atunci când agoniza , îl ironizau doi pseudo-jurnaliști la Sport.ro că vezi Doamne, făcuseră ei sumarul bibliografic al poetului și îl prinseseră în ofsaid cu regimul comunist.  

            Pe toți ăștia cică să nu îi ataci . Au drept la opinie . Eu mă gândesc că mai bine tăcem pe rând cu toții , vreun an sau doi . Să fie democratic! Poate că uită să vorbească în perioada asta( EBA îmi vine în minte din prima aici).

            Ce atâta fereală?! De ce să gândesc , să scriu , să visez doar pe direcția trasată ? E ca și cum te calcă cineva pe picior și te scuzi tot tu că te-ai aflat acolo. La ce bun? Cel mai deștept cedează primul? Mie îmi pare că cedezi cu ceva înainte să mai ai o opinie…si asta nu mă va convinge nimeni că duce la ceva bun.

Răutăcisme

Cum la politică și fotbal se pricepe toată lumea , inclusiv gospodinele , nu puteam rata ocazia dată de ultima isprava a  naționalei României. Pentru cei mai puțin interesați de fenomen România a jucat aseară cu Bosnia o ultimă șansă de calificare la Campionatul European . Nu o să vă plictisesc cu o analiză tactică a meciului ci vreau doar să pornesc de la imaginea pe care au lăsat-o băieții ăștia , mare parte din ei numiți fraudulos fotbaliști profesioniști. Am senzația că atât tactic cât și mental s-a mers la Zenica pe conceptul drag românului  Dăi și Fugi!!!  Ca să fiu sincer mai mult au fugit și dacă au dat , au dat din greșeală . Axiomele sportului cu bășica de piele dictează că până la urmă asta contează : să dai gol , să câștigi și nu prea contează în ce stil . Nu e nevoie să spun că în fapt ce mi se pare cel mai important ca suporter e să vezi fotbal și nu victorii trase cu forcepsul ca dinții de aur din gura cadavrelor . Noroc că nu a fost nici măcar cazul de o asemenea victorie. Presa sportivă din România scrie de ceva vreme că preferințele selecționerului Răzvan Lucescu se îndreaptă cu precădere spre fotbaliști muncitori , disciplinați tactic chiar dacă în mare măsură asta înseamnă complet limitați din  punct de vedere tehnic .  Meciul de care vorbesc mi-a cimentat și mie această idee  adăugând că muncitorii lui Răzvan sunt din subspecia muncitori necalificați . Sau cine știe? Poate sunt strungari sau sudori că fotbaliatori…mai greu! În orice caz  aseară echipa de muncitori ar fi avut ocazia să își demonstreze calitatea blocând echipa adversă din moment ce am reușit să deschidem scorul . Ce au făcut ei ? S-au chinuit cu bosniacii până le-a dat ăștia de i-a julit !!!  Ce urmează ? Un tăvălug de presă negativă , probabil reacții sfidătoare ale unora din incolori…pardon…tricolori și evident nici o demisie care se cere practic singură . Cum bine remarca un suporter , Lucescu cel Mic seamănă din ce în ce mai mult cu Emil Boc . Pe sistemul  oamenii răi nu mă înțelege că eu vreau binele la popor , Răzvan ca și Emiluț și-a turnat superglue pe scaun și pozează în victimă  neînțeleasă .  Discursul i se schimbă în funcție de fiecare meci ratat și mereu aflăm că de fapt el ba nu avea obiectiv , ba nu e meciul capital sau un disc de platină al antrenorilor români din familia Lucescu :  Ne-au furat arbitrii!!! .

Dar cum ar spune Gică Hagi  …sunt doar răutăcisme!

Pentru un pumn de malai în plus…

 

          Regizorii de la Hollywood ar trebui sa arunce un ochi pe buletinele de știri din România. Nu au nevoie de sute de figuranți supra-plătiți să facă pe moroii în filmele gen Noaptea morțiilor vii. E de ajuns să anunțe prin orașele din mereu surprinzătoarea lend of ciois că se dă o pungă de mălai sau un kil de ulei moka în vreun supermarket . Pentru a crește intensitatea să anunțe că se deschide magazinul la ora 7 asa că de la ora 4 vei avea o gloată conștincioasă spumegând și unduind în fața afișelor cu 2 + 1 gratis . Țărănetele de bloc(specie apărută prin nefericita transhumanță ceaușistă care l-a scos pe român din bordeiul epocii regale, unde mânca mămăliga ancestrală și l-a băgat în cutii de conserve din beton confort III să pape salam de soia) e extrem de rezistent dacă singura preocupare îi e să dea din coate și să aștepte pomana. Să fiu sincer nu am nici cea mai mică urmă de compasiune pentru tembelii care s-au tescuit ieri la vânătoarea de promoții . Imaginile filmate sunt elocvente . Oameni încă în putere care practic stau cu mâna întinsă într-o formă mascată dar cu nimic mai prejos decat cersetoria . Unii mai și râdeau la vederea televiziunilor cu mândria specifică nătângilor aflați în centrul atenției. Tot tabloul isteriei colective pentru trei lulele fără surcele – că fix asta au achiziționat mangafalele în cauză - e tragi-comic. E oarecum dureros că oamenii ăștia sunt cei printre care trăim și cu care de bine de rău cică împingem căruța numită România prin glodul  de margine europeană …

Ce am mai înțeles eu din presa românească(II)

       El presidente of Sulaina Ceanăl,beligerantul matroz, a ieșit azi în presă să își dea cu părerea despre Libia și cam ce ar trebui să facem noi pentru a elibera boborul libian de opresor. Asta dupa ce mai zilele trecute il faultase scurt pe musiu Sarkozy probabil suparat ca nenea Nicolas si tanti Angela nu il lasa si pe Traienel in Schengen. Pe scurt , azi, tatăl Ebei deplânge ( parcă și văd lacrimile de șprițar cabotin formându-se sub geană ) soarta crudă hărăzită libienilor .  Hai sa mori tu Chiorule! In 2006 te-a cam sictirit Colonelu' este?! Vizita de atunci la Tripoli nu numai ca nu a dus la recuperarea datoriei Libiei către România dar a cauzat și răcirea gravă a relațiilor diplomatice. Cum ar zice progenitura lu matale : In viață poți să ai și eșecuri și succesuri! Interesul nostru ar fi sa ne asigurăm că oricine ar fi la putere în Libia va plăti. Despre asta nu discuți ori s-a tranșat ''amical''  la un Chivas Regal?

    Acum se ridică problema trimiterii de trupe și a poziției României față de conflictul respectiv  Ce ne spui tu până la urmă ?România este solidară cu ONU dar în ceea ce privește intervenția se pare că e ca în bancurile cu Radio Erevan : am vrea să ne băgăm dar e arcașul bolnav.

              In concluzie noi ii sprijinim pe toți . Moral.