tag:blogger.com,1999:blog-27108562936520102562024-03-08T09:46:57.064+02:00Cafe Andy's''Nu e obligatoriu să fii de acord cu mine. Dar ar fi mai rapid aşa.''(Albert Einstein)Andihttp://www.blogger.com/profile/03333050212796536526noreply@blogger.comBlogger143125tag:blogger.com,1999:blog-2710856293652010256.post-61003806449689016952013-11-08T20:14:00.002+02:002013-11-08T20:14:07.224+02:00Nu-mi ajunge manualul ăsta de instrucţiuni...<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: justify;">
Port pe umeri cea mai grea povară. Sunt strivit, ca Atlas oarecum,de greutatea propriei mele imagini. Ştii şi tu sentimentul nu? Gustul greţos al propriilor noastre farduri mentale, curgând pe obrajii noştri împietriţi în zâmbete de paradă, cariate şiruri de zâmbete albe neobosite. Controlul e maxim . Sunt propriul meu sistem ce se clatină pe picioare. Cînd vine seara, când lumea se restrânge la foarte puţin , armura se aşează zăngănind şi pufăind , maşinăria steam-punk se odihneşte. E visul în care trăieşti non-stop , eşti unealta unei proiecţii a ta. Eşti stăpân ţinut în lesă. Eşuat în canalul ireversibil , te agăţi de revoluţiile vremii tale dar niciodată nu e suficient aer, să îţi deschizi adevărata fereastră către sine. Întotdeauna în umbră. A trecut prea mult timp de când ai fost recunoscător pentru ceva, pentru cineva , pentru orice. Închis ermetic, aseptic, conformat, inventariat în secta globală de costume găunoase şi inimi îngrădite , ai ajuns la mijlocul drumului, unde răscrucile şi trenurile sunt finale. Şi ai inceput să simţi apăsarea bagajelor ce le târăşti prin praf sau stele. Vei căuta să faci o pauză , să împarţi rutina cu alt corp cald şi suflet sec, să aduci pe lume noi condamnaţi la nefericire?<br />
Eu unul mă opun. Nu pot să cred că asta poate fi tot. Nu-mi ajunge manualul ăsta de instrucţiuni...<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-VZ_TGKFjFXc/Un0p33WpLII/AAAAAAAAAcE/I4MKxoZktvo/s1600/torn2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="http://2.bp.blogspot.com/-VZ_TGKFjFXc/Un0p33WpLII/AAAAAAAAAcE/I4MKxoZktvo/s400/torn2.jpg" width="300" /></a></div>
</div>
</div>
Andihttp://www.blogger.com/profile/03333050212796536526noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-2710856293652010256.post-29265299657250466122013-10-30T19:02:00.000+02:002013-10-30T19:02:34.590+02:00doar oameni nu Zei<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Priviţi de aproape, oamenii îşi pierd eticheta pusă de la distanţă. Idolii sunt pătaţi , politicienii oneşti şi familişti se masturbează la poze cu minore, atleţi celebri înghesuie 10 cheeseburgeri la 4 a.m. , formatorii de opinie se ceartă cu partenerii de viaţa pe trivialităţi minuscule. Sfinţii şi demonii nu sunt entităţi dovedite dincolo de orice dubiu logic aşa că îmi permit rezerve asupra sanctificării unor personaje sau demonizarea altora doar pentru că o cultură(fie ea vestică, estică sau melanj) ne impune că trebuie să plângem şi să ridicăm în slăvi un atlet sau un artist ce au murit tragic dar despre care nu cunoaştem îndeaproape mai nimic. Să ne rezervăm decenţa de a lăsa să ne scape o lacrimă pentru orice boschetar găsit mort chiar dacă numele lui nu ne spune nimic . Când a trebuit să ne privim idolii şi modelele îndeaproape, mai mereu, nu ne-a plăcut ce am gasit . Voievozii şi regii din trecut nu sunt nişte modele perfecte ci mecanisme manipulative . Au fost cândva oameni. Oameni ai conjuncturilor , ai vremurilor lor şi diferenţiaţi de propriile lor personalităţi . Soclurile sunt mereu găunoase dacă le cercetezi cu ireverenţa unui arheolog. Am cunoscut un mare scriitor, operele lui sunt epice , descrierile romanelor sale istorice sunt vaste şi copleşitoare. Îndeaproape era doar un bătrânel murdar ce locuia cu zece pisici şi vorbea dezlânat . Mi-l imaginasem mereu altfel . E doar vina mea că am uitat că zeul stiloului a îmbătrânit ca oricare altul. Să nu ne agităm că fiica unui monument naţional face reclame pentru o oarecare corporaţie. Şi ce dacă trăieşte din gloria apusă a părintelui? Nu sunt convins că nu am putea descoperi că omul acela valorează ceva şi fără povara unui nume de familie şi nu trebuie condamnat la perfecţiune pentru că a avut norocul să fie cel mai rapid spermatozoid pe vremuri. Am impresia că , la un moment dat, trebuie să alegem. Să decidem dacă vrem să credem orbeşte în modele şi idoli sau să sfâşiem aura şi să vedem oamenii de sub ea. E posibil să nu ne placă deloc ce vom găsi acolo . Pot avea toate defectele şi grozăviile anonimului ce doarme în patul tău sau împarte o celula undeva , mai departe. Problema cea mare e când toată lumea poartă o mască şi cei ce îndrăznesc să îşi arate chipul sunt închişi şi eliminaţi din societate.</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
</div>
Andihttp://www.blogger.com/profile/03333050212796536526noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2710856293652010256.post-18702773586327644092013-10-26T16:26:00.002+03:002013-10-26T16:26:20.684+03:00Scrisoarea unei zile de ceaţa şi soare<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-uTd3E41F55g/UmvCdZjyueI/AAAAAAAAAbU/UpsCWBcXP3Q/s1600/photo.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="http://2.bp.blogspot.com/-uTd3E41F55g/UmvCdZjyueI/AAAAAAAAAbU/UpsCWBcXP3Q/s640/photo.JPG" width="480" /></a></div>
<br /></div>
Andihttp://www.blogger.com/profile/03333050212796536526noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2710856293652010256.post-4598185754969770492013-10-20T15:35:00.001+03:002013-10-20T19:52:34.391+03:00Şedinţă cu tine<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nimic nu te opreşte din drumul tau dacă ştii cu adevărat că vrei să explorezi . Nu există prăpastie de netrecut. Nu ai nevoie de Coelho sau de citate zaharisite cu imagini înălţătoare. Hărţile sunt pentru cei fără imaginaţie, tu îţi scrii singur(ă) itinerariul. Comorile nu sunt pierdute sau ascunse . Tu le porţi şi mai risipeşti din ele pe drum ca indicii pentru ce ai vrea să te găsească. Mergi mai departe si lasa in urma iarna , noaptea sau campaniile de marketing. Au Coca-Cola în Anzii Cordilieri dar tu deţii singurul bastion necuantificat - e în mintea ta, în pieptul tău, se aşterne la picioarele tale. Respiră cu putere - sunt secundele care nu se vor mai întoarce niciodată şi ai mai eliberat o parte din viaţa ta cu acea respiraţie. Nu ai de ce să clădeşti palate reci şi sumbre. În frumuseţea lor tăcută şi intimidantă nu vei râde niciodată cu patimă. Găseşte plajele ascunse, pădurea din visul tău secret, prietenii de care ai uitat. Acoperă-ţi oasele cu carne , piele şi diamante dar lasă-ţi sufletul să tremure, nud , high-definition . Îţi pare bine să-l cunoşti? Ei bine, le va plăcea şi altora. Nu-l vinde, nu-l pierde , nu-l abandona pe treptele unor piramide pe care nici măcar nu vrei să le urci! Învaţă-te cu tăcerea pentru că majoritatea lucrurilor care contează cu adevărat nu se definesc prin cuvinte frumoase, scrise sau strigate. Aminteşte-ţi de drum mereu chiar dacă ai obosit şi e comfortabil să te pierzi uneori. Nu te întoarce pentru că ai avut motive să mergi mai departe şi trecutul nu îţi oferă nimic în plus faţă de viitor. Dacă ai fi ştiut toate acestea mai demult! Nu te întrista gândind aşa! E un rost pentru care tinereţea se separă de experienţă în mod biologic. Tristeţea nu e '' de a fi" ci de a fi fără de tine însuţi, când toţi şi toate agaţă de carnea gândurilor tale dorinţa lor meschină de a te avea. Aşteaptă-te să nu aştepte nimeni. Capcana supremă e timpul pe care îl dorim trecut iar când îl inventariem , în cele din urma, ne dăm seama că nu l-am valorificat. Oamenii par să fie tot aşa. Îi dorim să nu ne uite şi apoi îi dorim uitaţi în mintea noastră. Uităm cât îi dorim , retragem şi negăm. În cele din urmă ne uităm pe noi înşine . E cel mai dureros sentiment care ar putea fi . Nu vrei să uiţi de tine nici chiar când te urăşti . Eşti ceea ce vezi în oglindă dar mult mai mult în acelaşi timp. Deşi asta , ai înclina să crezi, nu e valabil pentru toţi. Rămâi la tine, la cei ce vrei să conteze , la drumul tau. Atâta timp cât mergi , vei învinge deşi nu lupţi . </div>
</div>
Andihttp://www.blogger.com/profile/03333050212796536526noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2710856293652010256.post-38803327571453163512013-10-17T17:12:00.002+03:002013-10-17T17:43:08.459+03:00Tristeţea de joi<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-JauBWuQ9Ed4/Ul_tB9uYzvI/AAAAAAAAAa8/McYEKYgrs3g/s1600/Pathology-of-modern-man-02.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="http://1.bp.blogspot.com/-JauBWuQ9Ed4/Ul_tB9uYzvI/AAAAAAAAAa8/McYEKYgrs3g/s640/Pathology-of-modern-man-02.jpg" width="451" /></a><br />
<br />
<div style="text-align: left;">
<span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif;">Nu am mai avut revelaţii de foarte multă vreme. Pubertatea a trecut. Iubirile de ieri au devenit monotoniile de azi. Uneori mă gândesc la copilul idealist pe care l-am <b>omorât cu sălbăticie</b> prin atâta experienţă de viaţă, plăceri de moment şi necazuri pasagere. Nu sunt deloc mai fericit ca el. Să-l întorc de la groapă nu se mai poate. <b>Oraşele mă strâng ca o jachetă veche</b> . Pustietatea nu mă cheamă suficient sau pur şi simplu nu mă mai îmbată nimic suficient de tare încât să fiu mahmur mereu. Lumea nu e pe dos. E doar mai puţin stranie azi . Mă zbat între concret şi scriptat. Nebunia nu mai e infinita. E doar o afacere pentru companii farmaceutice şi terapeuţi plictisiţi. Nici nu mai ai nevoie de doctori atâta timp cât plăteşti bine la avocaţi. Păcatele se spală, crima se justifică , virginitatea se redobândeşte instant. Avem tot din ceea ce nu ne dorim cu adevărat. Sunt convins că după ce vom consuma tot ce e bun şi util pe planeta asta , o să ne devorăm de la interior până când nu va mai exista nimic de manipulat şi nimeni care să o facă . Carcasele noastre strălucitoare vor conduce imperii de zgură şi rahat , pedalând la biciclete şi ferindu-ne de contact fizic cu ceilalţi. Am învăţat tot ce s-a putut învăţa despre distrugere, însingurare şi ferocitatea egoismului. <b>Să rectifice Maslow ăla piramida in pula mea! E inutilă azi</b>. Noi toţi vrem fericirea dar nu ştim în ce o putem căuta fiindcă pe noi nu ne mai mişcă sau motivează nimic esenţial.Suntem cea mai saraca generaţie , spiritual vorbind. Ce naivi sunt parinţii noştri , bunicii lor cred că erau tâmpiţi de-a binelea Sperau si luptau pentru chestii pe care sa ni le lase nouă. Lucruri importante ca educaţia, edificii, locuri de refugiu şi încântare pentru suflet. Lumea era încă un loc magic şi nepervertit total. Noi avem medicamente şi camere de supraveghere dar nesiguranţa e regină în universul nostru. Noi ne pierdem în nimicuri temporare . Sunt trist dar mimez fericirea. <b>Imaginea e totul nu-i aşa? </b></span></div>
</div>
Andihttp://www.blogger.com/profile/03333050212796536526noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2710856293652010256.post-35679941764640535392013-08-30T15:44:00.000+03:002013-08-30T15:44:49.854+03:00Poveţe ipotetice <div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: justify;">
''Love is terminal, not built to last''</div>
<div style="text-align: justify;">
Rhye</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu mai pierde timpul! Ai datoria să o găseşti. Prinde-i privirea, închide-o în inima ta. Va trebui să te lupţi . Cu tine , cu ea , cu restul mapamondului . Nimic nu complet roz şi filmele americane mănâncă rahat. Ai mereu mai puţin timp decât ai fi crezut pentru a o face fericită. Când va fi , în cel mai intim mod cu putinţă conectată sufletului tău, deschide-i portiera maşinii! E rândul tău , din nou, să faci lumea să dispară în oglinda retrovizoare. O să vă placă la nebunie să simţiţi împreună umbrele de nori pe autostradă. Vei merge departe, vei merge tare. Va adormi încolăcită ca un copil în scaun. O vei iubi şi pentru asta. Vei ştii atunci tot ce nu ai ştiut să explici. Nu ai alte întrebări atunci când aşezi obrazul tău nebărbierit pe sânul ei. Misterul vostru se odihneşte în tăcerea frumoasă dintre voi. Daca vă rătăciţi de voi, de persoana voastră contopită, să ştiţi că nu aveţi prea mult timp. Dragostea nu expiră dar se macină. Fură-i încrederea cu fidelitate. E puţin doar spus şi toţi am păţit inversul cândva . Nu te aştepta să te aştepte oricând , oricât! Apasă acceleraţia. Pădurile să se închidă în urma voastră şi tunetele furtunii să vă vestească trecerea. Lasă furtuna în urmă şi iubeşte-i sufletul cu tenacitatea oceanului. Timpul nu trece ci se câştigă . Primeşte-i anii lângă tine, cu graţie şi nu-i vinde pe lozul mărunt şi colorat al iluzoriei ieşiri din monotonie. Nu te banaliza şi nu te pierde. Nu te teme de regrete şi melancolii, sunt doar semnul că există iubirea. Orice altceva e doar colateral.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/Ow-lP0AKhKc?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
</div>
Andihttp://www.blogger.com/profile/03333050212796536526noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2710856293652010256.post-38370126470003225722013-08-23T19:55:00.000+03:002013-08-23T19:59:02.226+03:00Recuerdo<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<br />
<div style="text-align: justify;">
Din capcana uitării nu scapă nimeni. Ne naştem cu mintea goală şi murim în acelaşi nud primordial mental: neajutoraţi dar poate eliberaţi de povara tuturor amintirilor dureroase ce ne străpung sufletul timp de decenii. Frumuseţea vestejită , visele împlinite şi aruncate la gunoi printre maşinuţe ruginite , păpuşi chioare ce-şi strâmbă gurile pline de machiaj şi plastic şi toată inocenţa noastră. </div>
<div style="text-align: justify;">
În final aşa poate că este dar vreau să cred că nu voi uita nimic din tot ce mi-a marcat existenţa . Nimic din vieţile noastre ce ne transformă, drumurile ce s-au aşternut, zidurile sfărmate, măştile rupte şi toată înşiruirea de lupte pentru visele de ieri. Alegând să te plimbi pe urmele propriilor tenişi de acum zece - douăzeci de ani vei avea să întălneşti tânărul ce-ai fost , acel eu interior de la vârsta marilor descoperiri şi aşteptări. El e omul pe care nu ai vrea să îl rătăceşti vreodată. Pe el şi pe cei ce l-au însoţit şi inspirat atunci trebuie să îi accepţi şi să îi binecuvântezi cu veşnica ta companie. Fă-ţi loc în memoria ta pentru amintirea lor!</div>
<div style="text-align: justify;">
Oraşul copilăriei tale poate îşi leapădă pielea, cu trecerea anilor, dar lasăndu-te purtat în liniştea şi deopotrivă în zgomotul vieţii sale , te vei regăsi cu nostalgie şi merită fiecare moment în care stai pe linia fină dintre trecut şi prezent. Tot ce ai iubit sau ai urât revine cu darul înţelegerii mature . Nu ai mai vrea să le trăieşti exact la fel , încă o dată?</div>
<div style="text-align: justify;">
Poate nu toţi. Poate nu tot. E esenţial, însă, sa avem puterea să ne amintim chiar şi când nostalgia nu mai apune auriu deasupra umerilor tăi. Atunci când trecutul doare şi îl zăvoreşti în cel mai ascuns cotlon al minţii tale el are prostul obicei de a îţi bântuii orele târziu. Îmbrăţişează durerea amintirii pentru că numai ea cauterizează , separând rana de cicatrice, înţelepciunea de nechibzuinţă, dorinţa de posibilitate. </div>
<div style="text-align: justify;">
Îndemn la amintire pentru că viitorul lipsit de trecut e viitorul oricui altcuiva dar nu al tău. Nu eşti cel de mâine, nenăscutul. Tu eşti omul de azi , încărcat sau ridicat de viaţa ta de ieri. Îi eşti dator cu amintirea.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/ZWmrfgj0MZI?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
</div>
Andihttp://www.blogger.com/profile/03333050212796536526noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2710856293652010256.post-1160858573606777542013-08-17T20:50:00.001+03:002013-08-17T20:52:05.241+03:00Autentic uman<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dintre toate sentimentele umane, am descoperit recent, tristeţea e cel mai autentic. Pentru ca hai sa le luăm pe cele mai comune :</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Iubirea </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Iubirea e ipocrită de cele mai multe ori. Ne îndeamnă la transformări , la acte de curaj , la asumare de calităţi pe care le credem esenţiale în menţinerea şi perpetuarea iubirii . Iubirea , deşi ne place să credem că ne înalţă , e de fapt sentimentul care ne îndepărtează cel mai mult de noi înşine . Dăruindu-te complet altcuiva , încetezi a mai fi tu , omul propriilor principii, vicii sau calităţi. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Prietenia</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Aş vrea să se evidenţieze că nu încadrez prietenia în marea sferă a sentimentului de dragoste. Prietenia presupune toleranţă , comunicare , alianţă , sprijin necondiţionat . Poate părea sentimentul perfect a se califica ca autenticitate, onestitate , umanitate. Dar nu e prietenia şi cauza pentru care ne asumăm modele, recunoaştem de tineri liderii din cercul nostru imediat şi ne supunem sau suntem mânaţi de dorinţa de a dicta grupului sau măcar unui individ. Prietenia naşte aşteptarea unor favoruri, <i>pentru ca suntem prieteni nu-i aşa?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
Ura</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
O DA! Un sentiment foarte interesant! Ura e autentic şi singulară umană aş risca să spun. Dar mânat de ură e ca şi cum ai sta strâmb ca să judeci drept. Premisa e greşită din start pentru că ura nu poate fi ratională şi imparţială . Oamenii au aflat asta de foarte multă vreme şi au sculptat din ura primară ceva numit Justiţie care însă e un concept şi o instituţie socială . Ura se perpetuează chiar dacă Justiţia funcţionează pentru că ranchiuna şi dorinţa de răzbunare - copiii naturali ai urii - sunt neobosite . De ce urâm chiar şi atunci când dulcea indiferenţă ar trebui să ne cuprindă - nu pot răspunde eu pentru toţi. Ura nu este pură , nu este sentimentul uman autentic . Ca să existe trebuie întreţinută , alimentată cu preconcepţii şi adevăruri trunchiate. Ura maschează vina , colectivă sau individuală , neputinţele şi frustrările . În <b><i>American History X</i></b> , tânărul skinhead convertit realizează că ura e nu numai destructivă pentru alţii dar şi pentru modul în care alegi să îţi trăieşti viaţa . Nu îţi iubeşti aproapele? Ok! Dar nu e nevoie să îi zdrobeşti capul de bordură! </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Indiferenţa</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
A zis-o bine tipul cu <i>indiferenţa - opusul iubirii .</i> Eu zic că e şi al urii. Indiferenţa însă e doar o mască în cele din urmă . Oricât de bine ne-am fixa-o , carnavalul veneţian se termină cu artificii. Măştile cad , iubire sau ură ! Ceva tot iese de acolo . Nu se califică , în umila mea opinie.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Şi tot aşa prin pleiada de sentimente ajungem la tristeţe . </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Tristeţea aş îndrăzni să o numesc sentimentul uman autentic . Nu pentru că alte specii nu ar arăta-o . Nu e vorba de unicitatea ei în univers . Tristeţea e sentimentul în care ne permitem să fugim de toţi ceilalţi şi să ne ascundem cu noi înşine . Deşi şi proştii sunt trişti uneori , am senzaţia că din tristeţea oamenilor foarte inteligenţi au reuşit să scoată capul la lumină tot soiul de idei . Unele excelente , altele sortite să rămână la stadiul de ce-ar fi daca dar cu toate acestea tristeţea ce se întinde în sufletele noastre e un sentiment ce scormoneşte către amintiri , autocunoaştere , focalizare. Nu mă refer la nostalgie , la spleen poetic. Eu vorbesc de tristeţea ce roade ca un ulcer în stomacul nostru , momentele în care fundalul e diform , culorile au curs ca-ntr-un episod grotesc cu LSD. Acea tristeţe te face să gândeşti , să scrii , să mergi prin amărăciune către lumină şi în cele din urmă , chiar daca nu ajungi un om mai bun , te face un om mai înţelept.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
O să vi se pară că am uitat , poate , sentimentul cel mai ravânit : Fericirea . Dar cine dracu a descoperit fericirea în tristeţe?</div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/Tgcc5V9Hu3g?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<i><br /></i></div>
</div>
Andihttp://www.blogger.com/profile/03333050212796536526noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2710856293652010256.post-20947028284255709342013-08-14T00:15:00.002+03:002013-10-20T13:38:45.466+03:00Septembre, je vous aime...<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Când eram foarte, foarte tânăr, m-am îndrăgostit iremediabil. A început concomitent cu îndrăgosteala legată de o fătuţă brunetă şi zveltă. Am trăit o perioadă cu impresia că de ea a fost legat totul . Dar atunci când uitarea pletelor brunete, a mirosului insuportabil de frumos al pielii ei s-a instalat , mi-a rămas o mică dar preţioasă certitudine : mă îndrăgostisem ca un poet de secol XIX , ca un rockstar falit ce îşi urmăreşte muza din single malt în blended , ca un om mare , ca un copil , de fapt de luna septembrie. Şi hai să nu ne referim strict la acea lună , calendaristic vorbind. Iubeam şi iubesc la nebunie începutul toamnei . Să îmi perind picioarele pe pavaje acoperite de primele frunze căzute, să inspir aroma blândă a soarelui ce nu se compară cu nici un alt anotimp , să simt fiorii de început ai dimineţilor reci ce au să vină , mă delectează mai mult decât o zi perfectă de plajă , în toiul verii . Poveştile mele mareţe şi dulci-acrişoare s-au copt atunci . În lumina pură a dimineţilor de septembrie , în răcoarea umedă a orelor cinci, când pantofii se scâlciază pe caldarâm şi cravata stă strâmbă şi lărgită , sub ochii înroşiţi , în care se oglindeşte un trup perfect de femeie, dormind somnul cel mai dulce , al dimineţii de după amor. În viorile ce amuţesc uşor , la un restaurant din Centrul Vechi şi deasupra meselor , pătate de vin roşu , se prelinge trilul unei ultime păsări văratice , mahmură şi ea de la atâta parfum şi <i>joie de vivre</i>. Astfel , septembrie trece, udat de sampanie, vis , castele în Spania şi dragoste la 200 de km/h . Ce păcat că luna asta de dragoste indiană trece mai repede decat 400 de pagini de Maitreyi . Vine din timpuri în care dragostea nu se raporta la Sweet November şi The Notebook. Dragostea de septembrie etern mă însoţeşte mereu , indiferent de timpul , de patul , de chipul sau de zâmbetul tău... te iubesc , Septembrie.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/cwmdRnkdGHg?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<br /></div>
</div>
Andihttp://www.blogger.com/profile/03333050212796536526noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2710856293652010256.post-39156839422374204842013-08-12T23:44:00.001+03:002013-10-13T14:07:54.946+03:00Prostie şi prejudecată<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-XsjscIsw8P8/UglIyN5DPDI/AAAAAAAAAaI/UH1IN1b2-BY/s1600/1350207980_stupidity.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="http://3.bp.blogspot.com/-XsjscIsw8P8/UglIyN5DPDI/AAAAAAAAAaI/UH1IN1b2-BY/s400/1350207980_stupidity.jpg" width="250" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ştii când te pocneşte un gând că majoritatea oamenilor de pe planeta asta suferă de prostie acută iar adeseori o ascund sub principii fixe şi de multe ori prea stupid înrădăcinate ca sa le poţi schimba fară ca sa te simţi ca un Houdini şarlatan?</div>
<div style="text-align: justify;">
Ei bine eu sunt lovit adesea de situaţia asta şi recunosc că în faţa prostiei umane mă simt precum comandantul Titanicului în faţa aisbergului - imposibil de evitat ciocnirea.</div>
<div style="text-align: justify;">
Încep să cred că rasa proştilor agresivi va stăpâni pământul întocmai ca în extrem de subevaluatul <i>Idiocracy. </i>Natalitatea e de partea lor , guvernele îi mişcă pe hărţile economice într-un stil pe care naziştii nici măcăr nu l-au anticipat . Pieţe Taksim vor mai exista în lume şi sunt guri de aer în emanaţiile tâmpite ale profeţilor tâmpirii în masă. Sub praful de la steroizi , sub toate plasticele poleite de la teleshopping, din grămada de fecale televizate, disipate prin intermediul Internetului şi al reţelor mutante ce ne comprimă la nivel de card de credit cu puls , sânge , spermă şi foame , suntem noi toţi. Când ne trezim din înghiţitul fără a mesteca , ne cuprinde uneori ruşinea pentru că murdărim locul şi nu lăsăm în urma noastră decât lucruri efemere şi o mână de oase. Setaţi din copilărie în dorinţa de a avea şi a putea , ne pierdem oare pe drum sau găsim şi altceva decât să ne otrăvim la cornul abundenţei servit de educaţia şi societatea găunoasă ce nu lasă pumnul din gura noastră decât pentru a ne da circul şi pâinea , doza de control până când facem criza următoare?</div>
<div style="text-align: justify;">
Cea mai letală armă s-a dovedit natura planetei dar inteligenţa umană împreună cu propria-i absenţă s-au cocoţat confortabil pe poziţia secundă şi asta spune multe despre noi înşine.</div>
<div style="text-align: justify;">
În prostia umană congenitală , se aruncă mereu nişte ingrediente social-culturale , pattern-uri a ceea ce altoieşte sămânţa prostiei fudule , intangibila armură a minţii înguste cu convingeri adânci. Acolo unde răsar modele becaliene , basesciene( atât tatăl cât şi fiica) , fanariotisme şi fariseisme mai noi sau mai vechi , nu poate răsuna decât glasul celui ce ţipă mai tare şi dă cu pumnul mai bine( mai bine cu 1000 de euro uneori) . Nu sună deloc departe de sfârşitul erei primitive. Nu ne-am rafinat decât ţinuta se pare. Avem mai mulţi cai putere , acces la mai multă informaţie periculoasă , mai multe moduri de a ne face rău şi mult mai puţine opţiuni în a putea măcar accepta aproapele dacă tot nu-l putem iubi pentru că nu-i suportăm capra aia mai grasă şi mai frumoasă.</div>
<div style="text-align: justify;">
Prejudecăţile sunt apanajul prostiei şi nu pot lipsi de la masă din momentul în care am vazut pe unul care nu cadrează cu restul tribului proaspăt încălţat. De la culoarea pielii la calitatea componentelor pe care le fabrică , la modul în care decid să îşi exprime iubirea sau dezaprobarea faţă de majoritate , nu am ştiut să integrăm diferitul decât după ce l-am contestat, l-am anatemizat şi ars pe rug , mai apoi l-am trimis spre începuturile atomului ca în cele din urmă să îl bălăcărim ca sa nu recunoastem că ni s-au servit lecţii , ca avem nevoie de el , de divers, de altfel ca să putem evolua în versiunea noastră mai bună , mai dreaptă , mai înţeleaptă .</div>
<div style="text-align: justify;">
Conştientizarea propriei prostii e teribil de dureroasă dar atâta timp cât nu văd cocalarii alergând către case , ţinându-se cu mâinile de căpâţânile trădătoare , nu mă agit prea tare că e naţia noastră globală în suferinţă.</div>
<div style="text-align: justify;">
Timpul lucrează dar nu în favoarea raţiunii ci a raţionalizării . Nu a pâinii şi circului pentru că am învăţat din istorie că atunci când faci asta, marele dulău anesteziat o să muşte mâna ce ţine zăhărelul şi nu pe aia cu biciul. Nu raţionalizarea stomacelor ne paşte . O să ne trezim ca într-o ciornă proastă a lui Orwell, la un moment dat, şi o să căutăm disperaţi ieşirea din miile de butoane de like spre lumina aia stranie a soarelui unde nu o să găsim decât obiectivul unei camere de supraveghere , un pumn în gură şi un semn mare cu INTERZIS . Şi atunci putem mulţumi prostiei şi prejudecăţilor colective.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>
Andihttp://www.blogger.com/profile/03333050212796536526noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2710856293652010256.post-24013538308099921662013-08-09T12:24:00.003+03:002013-08-09T12:24:53.767+03:00Aripi de hartie<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<br />
<br />
Merg prin aerul mort,<br />
Valsez în ceruri mute, negre, bolţi prăbuşite<br />
E ceea ce a recomandat doctorul : Fă sport!<br />
Aleargă-ţi gândul spre domenii părăsite!<br />
<br />
Să mă găsesc pe mine însumi sugând la ţâţa stearpă a Occidentului<br />
Un fluture uşor buimac, cu aripile branduite<br />
Se lăsase pradă sentimentului<br />
Şi zborul lui ca şi al meu spunea ceva de vise chinuite...<br />
<br />
Să îmi întind aripile de hărtie spre ploaia ce nu mai vine<br />
Să stau prizonier la două mii de metri de libertate<br />
Ascuns în mine şi în tine,<br />
Jucând ruleta rusească cu un pistol cu capse.<br />
<br />
Căldura se lipeşte ca un aracet,<br />
Eu merg netulburat cu o dâră de transpiraţie cu pretenţie de lacrimă<br />
Totul e perfect,<br />
O să ajung la intersecţia ce mă duce dincolo de patimă.<br />
<br />
<br />
Şi acolo o să îmi iert oasele de calvar.<br />
Să aştept dimineaţa cu amintirea ta şi un greiere sentimental<br />
Ghicind siluetele ce din deşert apar<br />
Pentru a se concretiza în banal.<br />
<br />
Şi să întindem aripile de hârtie ,<br />
Spre un soare anemiat<br />
Plângând despre o lună ce-i stafie<br />
Şi-un sistem solar ceva mai civilizat!<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/izzY55ACUQo?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<br /></div>
Andihttp://www.blogger.com/profile/03333050212796536526noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2710856293652010256.post-22235108823502154292013-08-07T18:00:00.001+03:002013-08-13T15:52:27.790+03:00Aseară în parc<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<br />
<br />
<br />
<span style="text-align: justify;"> Pentru ca mi-a placut </span><b style="font-style: italic; text-align: justify;">shaorma mare cu de toate, </b><span style="text-align: justify;">am ajuns sa fiu nevoit sa lupt ca sa returnez în transpiraţie şi osânză ofranda arabilor către noi , cocalarii internaţionali. În tot acest program de purificare , în ochii feisbucului , că doar acolo trăim </span><i style="text-align: justify;">second-hand life - the game, </i><span style="text-align: justify;">a intrat si ideea unei plimbări nocturne de 30 de minute prin parc. Zis si făcut!</span><br />
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Aseară a fost destul de special , pentru că am mers neînsoţit , lucru ce mi-a dat ocazia să practic un voyeurism auditiv , aşa a la scriitorii hipsteri din ziua de azi. Am sacrificat ipodul pentru un moment şi mi-am lansat auzul periferic într-o căutare a vorbelor de duh din jurul meu. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
M-a depăşit , în alergare poticnită , o victimă a steroizilor. La 30 şi un pic , vizibil emasculat. Telefonu' pe hands-free. <i>O clientă , </i>căreia îi duce de grijă că şi-a scrântit glenza de căprioară. Nu îi iese vrăjeala şi se îndepărtează pufăind cardiac dezordonat. Tot pe labă astă-seară!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mai în faţă încep să mă simt ca-n Pantera Roz. O pereche de amprente ude de labe de picior bărbătesc apar din semi-intuneric în faţa mea. Posesorul îşi umfla muşchii crescuţi pe sapă şi cazma şi încearcă un pariu subtil pentru cât de mult poţi să fugi de carabinieri vs. policia de espana. <i>Tovarăşii</i> lui , mai neaventuroşi : papuci amândoi , priviri bovine şi vag amuzat-neincrezatoare . Semi-cocalari.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Îi depăşesc scanat de privirea arogantă şi toantă a celui cu picioarele goale. Nu reprezint pericol şi probabil nici victimă de terorizat. Râd în sinea mea. Un glonţ la gleznă îţi doresc. Poate te masează ratatul din fragmentul de mai sus.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Să continuăm prin ruina fantomatică a unui amfiteatru grec . Dincolo de graffiti băşit de pe pereţii coşcoviţi se aud voci umane şoptite. Un ţigănuş din genul : crescut pe mcdonads si kfc şi oaie acasa. Era o copie cu bemveu la 16 ani a lui Manny Delgado din Modern Family. Sugruma ca un piton o topită de zonă rurală incertă şi îi spunea că ta-su îl duce la Ibiţa cu Salam. Ce plm de bar e ăsta fraţilor?<br />
<br />
<br />
Îmi dau seama la ce serveşte piţipoanca când e beznă afară. E reflectorizanză frate : vezi în lumini ceva roz pe ceva maro şi fosforescent la muian şi sclipit de la pietricica de căcat de pe un dinte cariat. Şi mai dă şi cu semnal acustic că bichonul ei e băieţel dar se îndrăgeşte în fund cu un maidanez mare trei tufişuri mai încolo. Îmi doresc o lopată. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Spre ieşire m-a recuperat feisbucu cu o notificare de la cineva cu suflet mare. Pa. Sign off.<br />
<br />
very late edit : pe feisbuc ,un user barbat , sotul unei foste colege de munca imi da invitatie sa joc DEEP SEXUALITY!!! Mai bine raman in parc.<br />
<br />
Pentru cei de aseară: <a href="http://www.youtube.com/watch?v=yQ67zRFR5qE">Parazitii-Da-te-n gatu matii</a> . </div>
</div>
Andihttp://www.blogger.com/profile/03333050212796536526noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2710856293652010256.post-24308607736649136202013-08-05T22:46:00.001+03:002013-08-05T23:43:47.694+03:00Vârstă<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<br />
<h2 style="text-align: left;">
</h2>
<br />
<div style="text-align: justify;">
În ultima vreme observi ca nu te mai macină cine deţine puterea . Informaţiile pentru care lupţi nu servesc decât în propria ta schemă a lumii. Tristeţea că te maturizezi spre individualizare globalizată este că închide la noi ciclul inocenţei în care fericirea e mult mai probabilă. Pornind de aici nu o sa dezvolţi decât frici, temeri , obstacole . Fiecare zi va fi o luptă care nu are pauze prea lungi. Daca nu ai mâncat rahat cand erai mic sau te cheama ca pe Paris Hilton , lupta e inevitabilă. De aia drogurile nu ajută. Necazul de a nu fi suficient , de a tine capul de-abia la nivelul apei nu îţi stârneste blazarea necesară pentru narcotice. Curiozitatea nu mai e asa de mare când mintea îţi caută soluţii. Drogurile pentru oameni săraci nu sunt o soluţie când ai măcar juma de creier la purtător. Cercul se restrânge. Discuţiile şi ideile de altă dată ţi se par lălăieli de oameni care nu au depăşit o fază. Filosofii or să îţi umple capul cu faptul că vremea inocenţei a apus de la prima comunitate care a decis ca poate să incendieze paşunea celorlalţi pentru a profita şi a subjuga. Sociologii or să îţi ceară să rozi căpăstrul în tăcere alături de ceilalţi homo sapiens sapiens din societate. Nu te revolta . Nu te izolezi complet niciodată. Suntem o rasă persistentă precum herpesul. Nu mai lasăm pe cei ce vor să plece de la sânul otrăvit al mamei-societate pentru încă nu are Big Brother camere de supraveghere pentru toţi. Asa că înghitem pastila si ne convingem că e mai bine aşa. Putem să trecem să extindem celula de bază a societăţii , expulzând informaţia genetică spre a o multiplica şi în speranţa de vanitate de a marca lumea în care trăieşti într-o moştenire palpabilă. Sau pur şi simplu ţi se rupe prezervativul. În vanitatea noastră ne numim secundele de întârziere a fi o reuşită când puştiul cântă la 8 instrumente la 6 ani. Şi toate astea se rup la primul semn de impotenţă şi calviţie în cazul bărbaţilor iar femeile când văd cu stupoare schimbări de prefix în buletin. Pentru că ne pierdem învăţăturile obţinute cu truda şi cu accidentele unor ani întregi în decurs de zile e o mirare sinceră asupra măreţiei spiritului şi inteligenţei umane. Dar despre asta, într-un episod viitor!<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/Qt2mbGP6vFI?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<br /></div>
</div>
Andihttp://www.blogger.com/profile/03333050212796536526noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2710856293652010256.post-14653427314586421232013-07-07T22:18:00.001+03:002013-07-07T22:21:34.703+03:00Magie incrustata<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<br />
Fie ca va tenteaza ca obiect de valoare sau ca raspundeti unei dorinte de a o manifestare delicata a artei situl de mai jos expune dovezile pasiunii dublate de tehnicitate si imaginatie ce se regasesc in mainile unui maestru bijutier.<br />
<br />
<a href="http://www.consignatiebijuterii.ro/">http://www.consignatiebijuterii.ro/</a></div>
Andihttp://www.blogger.com/profile/03333050212796536526noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2710856293652010256.post-79100064720221910092013-02-12T17:29:00.000+02:002013-02-12T17:31:38.107+02:00The Point of highways<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<br />
<div align="justify">
<br /></div>
<h2 style="text-align: left;">
<br /></h2>
<div align="justify">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-CiKLU8mlPZs/URpfqNvcfKI/AAAAAAAAAYY/KikGm4zuHRw/s1600/3b3f28b9e9cf37c4c9ace90f7199f82e.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="266" src="http://2.bp.blogspot.com/-CiKLU8mlPZs/URpfqNvcfKI/AAAAAAAAAYY/KikGm4zuHRw/s400/3b3f28b9e9cf37c4c9ace90f7199f82e.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: center;">
<span style="text-align: left;">What is the point of highways,</span></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: center;">
If not to lose the past,</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: center;">
Let loose the demons and horsepower,</div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: center;">
Give back in speed whatever weight you got.</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: center;">
No dreams of youth can last</div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: center;">
A lifetime of compromise is glittering behind,</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: center;">
Like bones and rust,</div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: center;">
The memory of some other kind,</div>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: center;">
The Driver and his Road to find.</div>
</div>
</div>
Andihttp://www.blogger.com/profile/03333050212796536526noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2710856293652010256.post-87318593731040525122012-09-05T21:33:00.001+03:002012-09-05T21:35:26.765+03:00Septembrie, miercuri<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<br />
<div align="justify">
Mda. M-am intors. E un sablon de scriitoraș chestiunea asta pentru ca de fapt nu am fost plecat nicaieri. Avand in vedere ca îi disprețuiesc maxim pe țuțării cu fantasme de formatori de opinie ce se tot produc în file de jurnal pe platformele astea gratuite , nu o sa va jignesc povestindu-va despre perioada de elipsă blogosferică din vara aceasta. Cum singurul lucru extraordinar din ultima vreme era sa îi prezentăm nota de plată Chiorului și din păcate am decis <em>sa îi dăm pe caiet în continuare </em>nu știu despre ce aș putea să vă vorbesc. Toate nenorocirile și creaturile descrise în trecut pe acest blog se pare că sunt încă prezente dar au intrat în amorțire și concediu , culturile agricole sunt compromise în anul de grație 2012 și ca o tristețe: tataie al meu e cam șubred sa își mai producă în continuare vinul magic ce îi reușește o dată la câțiva ani. Vă recomand să citiți noua carte a lui Stephen King( <em>11.22.65 JFK) , </em>e absolut superba ca frescă a societății americane postbelice și vine cu niște presupuneri interesante despre un viitor alternativ . Nu vă recomand să vă ucideți ultima fărâmă de copilărie uitându-vă la noul film cu Alba-ca-Zăpada în care joacă fătuca cu expresivitate de șipcă ruptă din gard – Kristen Stewart . E genul de film care face Hollywoodul sa fie considerat iadul pe pelicula de catre hipsteri. Cam atât pentru astăzi pentru că după cum am promis : scriu doar când e ceva de scris. Pentru orice alte momente sunt destule alte bloguri. Nu că aș recomanda consumul excesiv . <em>Face rău la BAC</em>. Apropo: <strong>Mă-ta CHIAR are cratima</strong>. </div>
<div align="justify">
P.S. Titlul nu e vreun joc de cuvinte dar eram neinspirat și răcnea Brenciu în difuzoare mai devreme. De dragul realismului științific l-am parafrazat. </div>
</div>
Andihttp://www.blogger.com/profile/03333050212796536526noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2710856293652010256.post-53324449404200982612012-04-08T20:54:00.001+03:002013-02-12T17:36:41.318+02:00Deschide ochii!<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<br />
<div style="text-align: justify;">
Nici măcar nu știu ce titlu aș putea da unei asemenea postări ca să nu sune banal sau patetic. Știu însă că foarte adesea, în goana de zi cu zi a fiecăruia dintre noi , pentru mereu <em>mai bine, </em>uităm să fim morali. Pierdem din vedere că din foarte puțin putem clădi ceva durabil sau măcar să sprijinim o luptă. O luptă pentru o viață normală vă semnalez azi. Printr-un comentariu de blog aflu de un caz ca multe altele : o doamna , soție și mamă a doi copii , suferă de afecțiune ce momentan îi răpește vederea și pe viitor o poate chiar ucide. Nu încerc să stârnesc mila, nu cunosc cazul prea bine și nu am nici un fel de interes la mijloc. Răspund doar pentru că de multe ori am tăcut, am plecat capul, am trecut mai departe. E minimul efort pe care pot să îl ofer și nu vă cer decât să parcurgeți paginile din linkul de mai jos. Orice hotărâre de ajutor în variile sale forme vă aparține. Persoana în cauză nu cerșește nimic și nu caută decât să își recupereze viața de dinainte . Eu sper că asemenea povești triste să nu ne mai bântuie pe viitor dar din păcate ele există in prezent . Dacă cei mai norocoși dintre noi deschid ochii în fiecare dimineața și procesul de a VEDEA e atât de la îndemână, să ne gândim că pur și simplu doamna Gabriela nu poate face asta.</div>
<div style="text-align: justify;">
Citiți mai jos vă rog: </div>
<div style="text-align: justify;">
<a href="http://gabrielatudorache.blogspot.com/">http://gabrielatudorache.blogspot.com/</a></div>
</div>
Andihttp://www.blogger.com/profile/03333050212796536526noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2710856293652010256.post-29671922401779866162012-04-01T15:28:00.001+03:002012-04-01T15:28:10.071+03:00Poem fără sfârșit<p> </p> <p><font size="2" face="Segoe UI">Cu visele tocite de asprimea drumului</font></p> <p><font size="2" face="Segoe UI">Căzut din marginea Raiului, </font></p> <p><font size="2" face="Segoe UI">Alunec spre uitare.</font></p> <p><font size="2" face="Segoe UI">Și din necuprinsa chemare,</font></p> <p><font size="2" face="Segoe UI">Te întrezăresc mirată și tristă.</font></p> <p><font size="2" face="Segoe UI">Frumusețe ruginită în așteptări înșelate,</font></p> <p><font size="2" face="Segoe UI">Mărginită și înghesuită în valiza vieții mele.</font></p> <p><font size="2" face="Segoe UI">Probabil așa stă scris</font></p> <p><font size="2" face="Segoe UI">Și fatalismul orb îmi e a doua piele.</font></p> <p><font size="2" face="Segoe UI">Mă urăsc și flagelarea e searbădă .</font></p> <p><font size="2" face="Segoe UI">Obosită speranță , cu ochi plânși ,</font></p> <p><font size="2" face="Segoe UI">Prin colb târăsc mai departe , menirea mea de om…</font> <div style="padding-bottom: 0px; margin: 0px auto; padding-left: 0px; width: 448px; padding-right: 0px; display: block; float: none; padding-top: 0px" id="scid:5737277B-5D6D-4f48-ABFC-DD9C333F4C5D:a096f50a-45e2-4e24-acbd-160ae53f8d44" class="wlWriterEditableSmartContent"><div id="e708501c-40f8-48ec-85a3-d94f91e62d12" style="margin: 0px; padding: 0px; display: inline;"><div><a href="http://www.youtube.com/watch?v=xdLf_0RzLEs&feature=related" target="_new"><img src="http://lh5.ggpht.com/-X20z7zpWtbI/T3hJ2IOk5WI/AAAAAAAAAV0/Nq64CqSkBjw/video6984696ee2f8%25255B6%25255D.jpg?imgmax=800" style="border-style: none" galleryimg="no" onload="var downlevelDiv = document.getElementById('e708501c-40f8-48ec-85a3-d94f91e62d12'); downlevelDiv.innerHTML = "<div><object width=\"448\" height=\"252\"><param name=\"movie\" value=\"http://www.youtube.com/v/xdLf_0RzLEs?hl=en&hd=1\"><\/param><embed src=\"http://www.youtube.com/v/xdLf_0RzLEs?hl=en&hd=1\" type=\"application/x-shockwave-flash\" width=\"448\" height=\"252\"><\/embed><\/object><\/div>";" alt=""></a></div></div></div></p> Andihttp://www.blogger.com/profile/03333050212796536526noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2710856293652010256.post-10569493592217012542012-03-25T16:19:00.001+03:002012-03-25T18:26:23.840+03:00Întoarcerea<blockquote>
</blockquote>
<blockquote>
</blockquote>
<blockquote>
</blockquote>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-CWqMgt2uLYM/T28cNjIFm4I/AAAAAAAAAVQ/-N-_qyd0pjY/s1600/coming+home.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="223" src="http://2.bp.blogspot.com/-CWqMgt2uLYM/T28cNjIFm4I/AAAAAAAAAVQ/-N-_qyd0pjY/s400/coming+home.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Știți senzația când ,după o călătorie îndelungă , ajungi în pragul casei tale , deschizi o ușă și spațiul tău familiar te absoarbe, bagajele cărate peste tot devin secundare și aerul pare dintr-o dată recognoscibil și vibrant? Azi m-am întors aici. Nu plecasem nicăieri dar nu mai fusesem PREZENT de ceva vreme. Gândurile și metaforele se înghesuiseră prea jos în bagaje. Să scriu aceste rânduri e ca și cum îmi iau o haină veche și dragă din șifonier. E ca o cană de cafea ciobită și uzată dar care dă alt gust oricărei băuturi. Pereții nu mă strâng aici așa cum spațiul se comprimă în oricare alt loc ce nu e al meu. Gândul că am revenit și descoperind mici nimicuri din mine mă face să zâmbesc . Asigurarea că voi sta x ore sau y zile sau la infinit nu există dar drumul nu se bifurcă aici. Diferite momente se malaxează aici într-un singur eu . Literele ce se tot adună aici , acum și mai în urmă , îmi rezonează aparte și le îndrăgesc fără infatuarea de a le considera axiomatice. Inegale , precum razele de soare prin jaluzele, mi se plimbă pe înseși ființa mea. Le-am căutat mereu și le las să trăiască sau să se stingă cu toate aici. Dacă plec din propriile mele gânduri , atunci mă înțeleg cel mai bine. Rațiunea de a scrie și adevărata, unică motivație este aceea de a nu mă pierde . Aici sunt eu. Afară sunt suma celor cu care interacționez. Mai cred că ne suntem datori cu mici <em>note</em> sincere în subsolul fiecărei pagini care e o zi din viață. Mă gândesc că atunci când memoria și judecata vor divorța de mine încetul cu încetul, propria-mi scriere va rămâne mereu , mereu acasă …mereu aici. De aceea , de oriunde vin și oriunde voi pleca…drumul trece prin acest loc.</div>
<div class="wlWriterEditableSmartContent" id="scid:5737277B-5D6D-4f48-ABFC-DD9C333F4C5D:46809baf-130f-4d5e-995d-d8dc79855271" style="display: block; float: none; margin: 0px auto; padding-bottom: 0px; padding-left: 0px; padding-right: 0px; padding-top: 0px; width: 448px;">
<div id="737de015-16b4-4ef7-bf84-ea59ca92f499" style="display: inline; margin: 0px; padding: 0px;">
<div>
<a href="http://www.youtube.com/watch?v=T9Y3m7fisOU&feature=like-suggest" target="_new"><img alt="" galleryimg="no" onload="var downlevelDiv = document.getElementById('737de015-16b4-4ef7-bf84-ea59ca92f499'); downlevelDiv.innerHTML = "<div><object width=\"448\" height=\"252\"><param name=\"movie\" value=\"http://www.youtube.com/v/T9Y3m7fisOU?hl=en&hd=1\"><\/param><embed src=\"http://www.youtube.com/v/T9Y3m7fisOU?hl=en&hd=1\" type=\"application/x-shockwave-flash\" width=\"448\" height=\"252\"><\/embed><\/object><\/div>";" src="http://lh5.ggpht.com/-IdbeAwUMyaE/T28bYBwB_0I/AAAAAAAAAVI/JPAZ-Dl5-cY/video3c7805af2927%25255B7%25255D.jpg?imgmax=800" style="border-style: none;" /></a></div>
</div>
</div>Andihttp://www.blogger.com/profile/03333050212796536526noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2710856293652010256.post-63480677645711381822012-02-04T16:09:00.001+02:002012-02-07T22:03:22.496+02:00Observații la revoluția privită din fotoliu<br />
<a href="http://lh4.ggpht.com/-_OU-EwFZOAU/Ty08I28TJJI/AAAAAAAAAT8/kITfibAqnJc/s1600-h/jpg%25255B4%25255D.jpg"><img alt="jpg" border="0" height="278" src="http://lh4.ggpht.com/-IAIWLz0Kg9c/Ty08JZHpNmI/AAAAAAAAAUA/j3YwEB8Bk1w/jpg_thumb%25255B2%25255D.jpg?imgmax=800" style="background-image: none; border-bottom: 0px; border-left: 0px; border-right: 0px; border-top: 0px; display: inline; padding-left: 0px; padding-right: 0px; padding-top: 0px;" title="jpg" width="520" /></a><br />
<div align="justify">
Sunt oricum dar nu ipocrit. Nu mă erijez într-un <strong><em>che guevara 2.0. </em></strong>din confortul scaunului meu. Nu am ieșit sa demonstrez . Îi respect pe cei ce au făcut-o dar nu am găsit o dorință suficient de mare în mine sa mă alătur. Am făcut ce ar fi făcut orice alt comod: am subscris la revoltă prin online . Știu că nu e suficient dar am senzația că pentru băieții semi-autiști îmbrăcați în portocaliu oricum nu contează indiferent ce formă ia nemulțumirea generală la adresa guvernării lor. Ei au câteva noțiuni de care se agață cu disperarea cretinului înfumurat și mai posedă nesimțirea negației la absurd tipică șacalilor cu carnet de partid ce nu lasă ciolanul în gură nici măcar atunci când îi tratezi cu flegme în ochi. Guvernarea cea mai ipocrita, rapace și nesimțită din istoria recentă a României merge înainte. Îmi este imposibil să fac aici o defalcare pertinentă pentru că mi-ar lua prea mult timp și materialul cât și punctele ce trebuiesc atinse ar face mai degrabă obiectul unui studio de socio-politică , acțiune pentru care recunosc că nu mă simt pregătit așa cum ministrul de interne nu este deloc pregătit să vorbească în limba română la televizor sau cum europarlamentari cu numere de mașini în loc de nume nu se pot concentra să citească cursiv texte scrise de alții. Am observat câteva lucruri însă stând în fața televizorului și pe internet în ultimele săptămâni:</div>
<div align="justify">
1. Cei care protestau nu au ieșit de foame! Foarte mulți vorbeau despre saturația la care s-a ajuns privind această guvernare defectuoasă , neperformantă, politica ignorării valorilor, a neglijării tinerilor , a dictaturii personale , a nesimțirii , a lipsei de profesionalism, a camarilelor și a intereselor obscure de grup. Nu am văzut <em><strong>mahalaua ineptă , viermii, ciumpalacii!</strong> </em>Nu erau cei care se înghesuie la deschiderea câte unui hypermarket să prindă o reducere, un ceva <em><strong>moka!</strong></em></div>
<div align="justify">
2. Tinerii nu vor să plece să se realizeze în altă parte. Nu există o <em>hemoragie </em>auto-provocată a tinerilor specialiști într-un domeniu sau altul. Ei cer numai o politică mai puțin confuză a statului în ideea ca își vor putea face meseria decent la ei în țară. Nu se așteaptă nimeni ca statul să CREEZE efectiv locuri pentru toată lumea. Ce li se cere parlamentarilor și guvernului e doar să nu stea în poziția mamei iedului când vine vorba de companiile multinaționale ce activează pe la noi. </div>
<div align="justify">
3. În piețe nu se aud : <em><strong>Vrem 25% înapoi ! Vrem locurile de muncă la stat din nou!</strong> </em>NU li se cere celor de la putere să dea ceva anume , nu cerșește nimeni. <em>Diversele nemulțumiri și cerințe </em>, cum le numesc guvernanții , se rezumă în cele din urmă la una, maxim doua, dorințe tranșante : DEMISIE și ALEGERI ANTICIPATE!</div>
<div align="justify">
4.Forța manifestațiilor nu stă în sprijinul politic al opoziției. Puterea se umple de ridicol aruncând vina revoltei în spatele USL-ului. Prin elucubrațiile clovnilor portocalii cu jokerul de la Cotroceni ca port-drapel se întrevede o lipsă de coerență și o rupere de realitate ce te lasă fără argumente . </div>
<div align="justify">
5. Sacrificarea unor pioni neimportanți în schema pedelistă (vezi Baconschi, Urban etc.) nu a calmat spiritele. Cu fiecare zi ce trece fără ca Băsescu și clica să își destupe urechile , problema lor cu poporul se accentuează. Singurul lor aliat în acest moment e iarna. Însă după cum distinsul președinte spunea profetic :<em><strong>iarna nu-i ca vara</strong> , </em>pot să apreciez și eu că va fi foarte <em>frig </em>în martie și aprilie prin Victoria și Cotroceni. </div>
<div align="justify">
În cele din urmă se naște o singură mare concluzie , împrumutată din medicină : corpurile străine ce împânzesc un organism sunt date afară în cele din urmă. Cu riscul durerilor, al sângelui și al puroiului ce ies cu ele. Să ia aminte cei ce<strong> <em>coc</em></strong> jegul de <em><strong>milioane de euro</strong></em> , sub pielea unei țări prea<em><strong> jigărite </strong></em>să mai accepte încă o rundă.</div>Andihttp://www.blogger.com/profile/03333050212796536526noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2710856293652010256.post-63139877245800969702012-01-16T17:16:00.001+02:002012-01-16T17:37:42.183+02:00Tinerii adormiţi aruncă cu pietre. „We are fucking angry!”<br />
<div style="text-align: justify;">
<strong><em>Imi permit sa preiau acest articol pentru ca merita citit ca marturie a cuiva(</em></strong><a href="http://vlad.ursulean.ro/">http://vlad.ursulean.ro/</a>)<strong><em> ce a cutreierat ‘’revolta de duminica’’ din Bucuresti. Il reproduc integral pentru ca printr-un ‘’mister’’ situl autorului ‘’a cazut’’ ! Lectura placuta si multa minte va doresc!</em></strong></div>
<b><a href="http://lh3.ggpht.com/-3u_ehLHgqZY/TxQ_Pf_F3lI/AAAAAAAAAS8/7k9XuvqtiX4/s1600-h/buc2%25255B4%25255D.jpg"><img alt="buc2" border="0" height="302" src="http://lh4.ggpht.com/-1hfyEMz23CI/TxQ_P-mYL1I/AAAAAAAAATE/1dep-eM739w/buc2_thumb%25255B2%25255D.jpg?imgmax=800" style="background-image: none; border-bottom: 0px; border-left: 0px; border-right: 0px; border-top: 0px; display: inline; padding-left: 0px; padding-right: 0px; padding-top: 0px;" title="buc2" width="549" /></a></b> <br />
<b></b> <br />
<b>Tinerii ador</b><b>miţi aruncă cu pietre. „We are fucking angry!”</b> <br />
<i>Vlad Ursulean</i> <br />
Cine-s huliganii, cine-s nenorociții, cine a devastat centrul Bucureștiului? Aseară am nimerit în mijlocul luptelor de stradă, m-am ferit de bolovani, am înghițit o canistră de gaz lacrimogen, am fugit de jandarmi, era să fiu linșat de niște cetățeni. Și am descoperit cu stupoare răspunsul: sunt chiar “generația adormită”, tinerii apatici, ăia care o ard prin cluburi și salvează lumea cu un like. De data asta au salvat-o agitând pumnii spre jandarmi, ridicând baricade și aruncând bucăți de borduri. <br />
Sună ciudat, după ce auzim pe toate canalele că e vorba doar de niște huligani, ultrași, puși de dracu’ știe cine să strice frumusețe de protest pașnic. Primele lupte au fost provocate, într-adevăr, de un astfel de grup. Atunci jandarmii au intrat în ei și i-au împins spre Piața Unirii. Și s-a petrecut ceva bizar. <br />
Pe la 9.30, o rumoare străbătea Piața Universității. Cică la Unirii e adevăratul scandal, acolo e pizdeala cu jandarmii. N-aveam nici un chef de asta, mi se părea un protest ultra-obosit și manipulat, dar ceva m-a împins spre locul ăla. Și nu eram singur. <br />
O mulțime de grupulețe se desprind din masa strigătoare de <b>Jos Băsescu</b>, trec prin pasaj și se unesc într-un torent de oameni alimentat de pe toate străduțele Centrului Vechi. Pe la lupoaică nu mai putem trece, e un cordon de jandarmi. Un tip stă în fața lor și le strigă-n caschete: “Băi, eu nu ieșeam dacă aveam cu ce s-o hrănesc pe fiică-mea!” Ocolim pe străduțe, unde-i plin de polițiști locali foarte chill, și găsim o breșă abia pe la Hanul lui Manuc. <br />
<b>“What the fuck?!”</b> <br />
Când ajung la Unirii rămân paralizat și mi se face pielea de găină. În mijlocul străzii sunt două focuri mari, în depărtare se ridică o coloană de fum, dinspre mcdonalds se aud bubuituri ca la bombardament și, oh, țipetele îngrozitoare… <br />
O trupă de jandarmi costumați ca țestoasele ninja trec în fugă pe lângă mine. În stația lor strigă unul să intre în nuștiuce poziție de luptă în față la H&M… Băi, ești nebun? În București?! Văzusem prin Londra chestii din astea, dar aici? “<i>What the fuck?!</i>” urlă unul de pe trotuar, oglindindu-mi gândurile. <br />
O rup la fugă în urma jandarmilor, trecem pe lângă al doilea foc, unde fac un mic ocol ca să dea niște pulane pe spate unora care traversau strada, apoi se unesc cu altă trupă și fac un rând pe toată strada în fața magazinului Unirea. Pornesc spre Tineretului bătând cu pulanele în scuturi. La ieșirea din pasaj îi întimpină pietrele. Niște băieți cu fulare pe față ies de după un bloc și bombardează. <br />
Ei răspund cu două focuri de gaze lacrimogene și câteva artificii care aruncă scântei în toate părțile, feeric, ca la revelion. Deci astea erau bubuiturile, mă gândesc ușurat, dar nu apuc să duc gândul până la capăt că trebuie să mă bag pe după o mașină, să nu mă ia noul val de pietre. <br />
<b>“We are fucking angry!”</b> <br />
Jandarmii se retrag. La o sută de metri de ei, în față la millenium bank, câțiva băieți devastează stația de autobuz. Sparg toate geamurile cu niște lemne groase. Dacă i-ai vedea pe stradă, mai că le-ai cere meditații la matematică. Ochelari, păr frumos pietănat, helănci vintage, haine de ieșit la terasă. <br />
Fugăriții din toate colțurile pieței profită de retragerea jandarmilor și se strâng în intersecția de la mcdonalds. Gonesc cu pietre și ultima mașină de jandarmi, apoi izbucnesc în urale care țin minute-n șir. <b>Arafat! Libertate! Jos nenorociții!</b> Parcă sunt hipnotizați, se plimbă zâmbind, ca la revelion. <br />
Sunt vreo 300 de oameni.Hipsteri, cocalari, roacheri dubioși, lumea pestriță pe care o vezi de obicei pe Lipscani. Ei sunt publicul țintă al companiilor, consumatorii ideali. Doar că acum nu mai consumă, ci distrug. “<i>We are fucking angry!</i>” strigă unul când mulțimea pornește înapoi spre Universitate, adunând provizii de pietre de pe jos. <br />
<b>“Lasă pozele, ia o piatră!”</b> <br />
În mulțime intră și o ceată de squatteri de la clădirile din jur, ofticați că au mâncat bătaie de la jandarmi mergând liniștiți pe-o străduță. I-au văzut că-s țigani… Iar în prima linie sunt mult-huliții ultrași, vreo 10 oameni la prima vedere. Nu i-ai recunoaște după haine, că și eu am geacă neagră și fes pe cap și fularul tras pe nas să mă apăr de lacrimogene. Dar se vede că sunt mai organizați, știu cum se mișcă jandarmii, sunt singurii cu experiența confruntărilor. <br />
La intersecția cu strada Colței dăm peste jandarmi. Tocmai se băteau cu unii și când au văzut mulțimea s-au retras în fața spitalului. Au făcut un cordon lung cât toată strada și ne întâmpină cu două canistre de gaz și niște artificii superbe. Băieții ripostează cu pietre și se apucă să construiască baricade. Gardurile dintre benzile bulevardului se umplu, unul câte unul, cu un ciorchine de flăcăi care le hâțână până când cad, apoi le aruncă în baricade ca într-un baraj de castori. <br />
<b>“Inculții ăștia au pus jandarmii pe noi!”</b> <br />
Cei mai din spate găsesc alte activități recreative. Un tip scrie cu șprei de vopsea neagră o<b> LIBERTATE</b> mare cât toată strada. O fată cu desagă “Hello Kitty” mai are puțin și izbucnește în plâns când îi spune prietenului “<i>Ăsta nu pleacă, mă, orice-am face!</i>” În spatele lor, un tip îmbrăcat elegant, cu o plăsuță în mână, ridică o piatră colțuroasă și o mângâie în pumn, îi cercetează textura, de parcă ar fi un obiect extraterestru. Câțiva băieți discută politică. “<i>Ăștia n-au pic de cultură, mă, inculții ăștia au trimis jandarmii pe noi!</i>” Arată fix ca studenții care au ocupat Facultatea de Istorie cu ceva timp în urmă. Cu toții călcăm pe un covor de flegme, la care contribuim cu sârg de fiecare dată când primim cadou gaze lacrimogene. <br />
E ușor să spui că suporterii sunt de vină, dar protestatarii erau extrem de diverși. Și cei care agitau pancarte, și cei care aruncau pietre. La statuia de la Universitate era un grup de hipioți cu un carton pe care era desenată doar o inimă mare. La Rosetti era un grup de suporteri care spărgeau geamurile unei dacii MAI, iar la zece metri de ei stăteau hipsteri ochelariști anticapitaliști, care opreau mașinile și urlau “<i>Unde mergeți?! Dați-vă jos și protestați!</i>” <br />
Poate au fost cu toții provocați și manipulați. <b>Dar pe străzi plutea furia lor</b>, la fel de reală ca gazele lacrimogene. Furia pe corupți, pe incompetenți, pe sistemul care-și bate joc de ei și-i alungă din țară. Furia asta nu era falsificată. Și oamenii învățau cum să arunce gazul lacrimogen înapoi spre jandarmi cu naturalețea cu care au învățat să joace Farmville. <br />
<b>“Băăi, tâmpiților, lăsați jurnaliștii!”</b> <br />
Înapoi la Colței, situația devine disperată. Protestatarii au rezistat la câteva asalturi, dar acum jandarmii se apropie și din partea cealaltă, dinspre Unirii. “<i>O să ne prindă, bă, la mijloc, ca pe o pizdă!</i>” strigă un tip desfigurat de deznădejde. <b>Totul devine mai brutal.</b> Se sparg panourile publicitare. Stația de autobuz de la Sf. Gheorghe e făcută varză. Cu bâte, cu pietre, cu fiare de pe jos. Unul s-a cățărat pe chioșcul de ziare și smulge o cameră de supraveghere, apoi o zdrobește în urale. Scandările devin mai radicale. “<i>Să-i futem și pe ăștia de la antene, că fac milioane pe spatele nostru!</i>” <br />
Brusc, un tip își dă seama că eu am o cameră în mână și alta pe cap și am filmat absolut tot. Se repede la mine și alții îl urmează. “<i>Bueey, sunt jurnalist!</i>” apuc să strig până să se proptească băieții în pieptul meu, îmbrânceli, unul sare la camera de pe cap, i-o smulg înapoi, îi dau un brânci, fac un salt în spate și apar alți oameni care mă apără – “<i>Băăi, tâmpiților, lăsați jurnaliștii!</i>” <br />
<b>“Să plângă mama? Să plângă mă-ta, băă!”</b> <br />
Le urez <i>an nou fericit</i> salvatorilor și o tulesc pe străduțe, ocolind jandarmii care tocmai înaintau lovind cu pulanele-n scuturi. E momentul perfect pentru o retragere, pentru că de data asta intră bine de tot în ei. Ministrul de Interne a făcut o celulă de criză, se trimit întăriri, trupele SPIR împânzesc centrul. <br />
Vizavi de Cercul Militar, într-un gang de lângă pizza hut, stau ghemuiți pe asfalt zece tineri înconjurați de mascați. Nimeni nu mișcă, parcă-s zece pui congelați. Un mascat urlă la ei agitând pulanul: “<i>În mine arunci cu pietre, mă? Să plângă mama?! Să plângă mă-ta, băă!</i>” Atunci mă vede cu aparatul și se repede cu pulanul la mine. Îi bag în față o legitimație de presă și se mai înmoaie, lasă pulanul mai jos și-mi dă doar un brânci cu bicicletă cu tot. <br />
<b>Gustave Le Bon în acțiune</b> <br />
Ajung într-un bar din centrul vechi, unde s-au strâns mai mulți jurnaliști să discute ce dracu’ s-a întâmplat. La masă cu noi stă și unul dintre cei descriși ca ultrași la TV. “<i>A fost rupere, frate! Gustave Le Bon în acțiune!</i>” Mai ia o gură de bere și adaugă zâmbind: “<i>Oare cât costă reclama la detergent în prime time-ul revoluției?</i>” <br />
La unu jumate noaptea plec spre casă. Bulevardul Brătianu e lună, romprestul lucrează de parcă sunt geloși pe SMURD, abia dacă-ți mai dai seama că s-a întâmplat ceva. Parcă a bătut vântul un pic mai tare. <br />
Curvele sunt la post pe marginea bulevardelor și, trecând pe lângă ele, îmi amintesc amuzat de replica ce m-a scos din multe încurcături în noaptea asta: “<i>Îmi fac doar datoria!</i>” <br />
Îmi fac doar datoria.Andihttp://www.blogger.com/profile/03333050212796536526noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2710856293652010256.post-45270894864789506742012-01-07T14:58:00.001+02:002012-01-07T14:59:33.441+02:00Azi la meteo<div align="justify">
<br /></div>
<div align="justify">
<a href="http://lh4.ggpht.com/-kwO6L5IQDhg/TwhBWfpiRII/AAAAAAAAASs/1er1BGYNxsc/s1600-h/snow%25255B6%25255D.jpg"><strong></strong></a><strong><a href="http://lh4.ggpht.com/-kwO6L5IQDhg/TwhBWfpiRII/AAAAAAAAASs/1er1BGYNxsc/s1600-h/snow%25255B6%25255D.jpg"><strong><strong></strong></strong></a><strong><strong><a href="http://lh4.ggpht.com/-kwO6L5IQDhg/TwhBWfpiRII/AAAAAAAAASs/1er1BGYNxsc/s1600-h/snow%25255B6%25255D.jpg"><strong><strong><strong><strong></strong></strong></strong></strong></a><strong><strong><strong><strong><a href="http://lh4.ggpht.com/-kwO6L5IQDhg/TwhBWfpiRII/AAAAAAAAASs/1er1BGYNxsc/s1600-h/snow%25255B6%25255D.jpg"><strong><img alt="OLYMPUS DIGITAL CAMERA" border="0" height="308" src="http://lh4.ggpht.com/-nZcB7mACcdc/TwhBW7yceSI/AAAAAAAAASw/czsishhK8Wo/snow_thumb%25255B3%25255D.jpg?imgmax=800" style="background-image: none; border-bottom: 0px; border-left: 0px; border-right: 0px; border-top: 0px; display: inline; padding-left: 0px; padding-right: 0px; padding-top: 0px;" title="OLYMPUS DIGITAL CAMERA" width="493" /></strong></a></strong></strong></strong></strong></strong></strong></strong></div>
<div align="justify">
<strong>Ninge tăcut peste muțenia din noi,</strong></div>
<div align="justify">
<strong>Ninge slut peste chipurile schimonosite,</strong></div>
<div align="justify">
<strong>Ninge murdar peste noroi,</strong></div>
<div align="justify">
<strong>Apasă zăpada pe umeri gârboviți.</strong></div>
<div align="justify">
<br /></div>
<div align="justify">
<strong>Ninge surd pe vorbe nerostite,</strong></div>
<div align="justify">
<strong>Ninge absurd din visul asimetric,</strong></div>
<div align="justify">
<strong>Ninge obositor pe ochi încercănați,</strong></div>
<div align="justify">
<strong>Cade zăpadă prin prăpastia dintre noi…</strong></div>
<div align="justify">
<br /></div>
<div align="justify">
<strong>Ninge și nu se mai oprește ,</strong></div>
<div align="justify">
<strong>Din ceruri cântă fulgi mari și triști,</strong></div>
<div align="justify">
<strong>Îngerii stau rezemați în lopeți,</strong></div>
<div align="justify">
<strong>Murdari și beți ,cu aripi de omăt ,</strong></div>
<div align="justify">
<strong>Închid ochii , obosiți de atâta alb…</strong></div>
<div align="justify">
<br /></div>
<div align="justify">
<strong>Ninge din televizor,</strong></div>
<div align="justify">
<strong>Timpul e probabil și probabil de neîntors.</strong></div>Andihttp://www.blogger.com/profile/03333050212796536526noreply@blogger.com0Craiova, România44.32476 23.81347144.233885 23.6555425 44.415634999999995 23.9713995tag:blogger.com,1999:blog-2710856293652010256.post-90320203228962595892012-01-04T12:37:00.001+02:002012-01-04T17:35:03.913+02:00Stare<a href="http://lh3.ggpht.com/-BTyFHjzfM0M/TwQr4x5nHkI/AAAAAAAAASc/a5eYhQPp37U/s1600-h/raceala%25255B5%25255D.jpg"><img alt="raceala" border="0" height="381" src="http://lh5.ggpht.com/-G7bxHFj_ZU0/TwQr5Yh3AoI/AAAAAAAAASg/qlSqc-336VQ/raceala_thumb%25255B3%25255D.jpg?imgmax=800" style="background-image: none; border-bottom: 0px; border-left: 0px; border-right: 0px; border-top: 0px; display: inline; padding-left: 0px; padding-right: 0px; padding-top: 0px;" title="raceala" width="371" /></a><br />
<div align="justify">
Sunt răcit. Răcit parcă de la începutul timpului . Am corpul acoperit de transpirații reci sau calde. Nu mai știu prea bine să deosebesc temperaturile din cauza febrei și a frisoanelor. Azi-noapte am avut halucinații pentru a doua oară . Visam o plantație de măslini și soarele ce ardea modest cum e în jumătatea lui mai . M-am trezit respirând hârâit pe gură și am dat buzna în soluțiile nazale. Am covorul tapetat de șervețele mototolite. Pe unul se hlizește un arabesc de secreție și sânge. Îmi tremură mâna când îl ridic si venele palide se agita sub piele ca serpii unui fachir. Cănile goale cu miros de ceai și medicamente dizolvate mă veghează ,tăcute ca vestigiile unei orgii farmaceutice. Ferestrele îmi sunt aburite, ceasul din perete a făcut infarct, telefonul mobil tace sau urlă muțește trecut în modul său silențios. Nu mă preocupă scurgerea timpului prea tare. Îmi împart orele în cele în care pot să respir cum trebuie și cele în care mă simt ca o clonă a lui Darth Vader. Am ochii apoși și brăzdați de vinișoarele insomniei. Mai devreme, o lacrimă scursă mecanic mi-a ajuns pe buze. Nu i-am simțit sarea, nu am simțul gustului azi. Mă hrănesc în scârbă. Am senzația ca nu fac altceva decât să mestec și să umplu un hambar. Alcoolul e o proastă idee în situațiile de gen, vă spun! Nu face decât să te scape vremelnic de senzația de frig și îți oferă cu generozitate o doză de depresie . Mușchii se contractă dureros. As vrea să simt soarele pe față dar afară e mereu urât când ești răcit. Serios, e ca-n legile lui Murphy. Să citesc prea mult nu pot, concentrarea îmi lipsește deși tot ce îți administrezi în timpul acestei boli e <em>concentrat :pastile pisate în pudră și concentrat de fructe, soluție concentrata a unui decongestionant , ceaiuri magice concentrând în ele toată puterea plantelor, laboratoare întregi mărunțite și îndesate cu migală într-un flacon, remedii la plic ce îți garantează că în 2 zile o să alergi maratonul de la New York după care poți să tragi camioane la World’s Strongest Men!</em> Rahaturi de marketing si placebo! Mi se pare că îmi revin și apoi starea parșivă de neputință se întoarce. Liniștea o fracturez în strănuturi ce nu mai sunt comice deloc de ceva vreme. Gâtul mă doare de câte ori mă încearcă strănutatul , bomboanele mă calmează doar pe moment . Țigările mele iubite nu au deloc gust ci numai o râcâială pe trahee. Cafeaua fierbinte nu e decât o apă neagră în care îmi oglindesc chipul încercănat ,buhait și palid. Parcă și culorile din jur devin fade și ușor lichide . Tencuiala peretilor pare umeda , transpirata ca si mine. Devin cameleon, ma afund in mobilier si decor. Ma simt kafkian, respir absurd, gandesc sinistru.</div>
<div align="justify">
Sunt răcit. Răcit mereu. Am uitat deja să fiu sănătos. O să mi se pară probabil ciudat să nu mă trezesc în propriul meu sforăit, atingându-mi buzele uscate și crăpate ca Sahara. Astă seară vreau să visez din nou că respir pe nas. Aș scrie mai mult dar e timpul pentru o nouă tură de medicamente, ceaiuri și reprize de suflat nasul. </div>Andihttp://www.blogger.com/profile/03333050212796536526noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2710856293652010256.post-15547115508123126412011-12-21T14:51:00.001+02:002011-12-21T15:42:37.214+02:00Salvati Copiii…din buric!<br />
<div align="justify">
Sunt în parte trist , în parte mulțumit. Am ajuns întâmplător la o serbare de copii școlari , tematica fiind Crăciunul, eveniment cu niste adulti inimoși , copii mai mult sau mai puțin talentați dar până la urmă toți niște mici oameni calzi într-o dimineață rece. Nu vreau să insist asupra părții în care s-au făcut cadouri deși poate până la urmă e tot ce a contat, cei mici au primit ceva de care poate ,în altă situație, nu ar fi avut parte. Noi cei din jur am primit zâmbete, colinde și poezii. Fără nici un fel de ipocrizii și ifose de filantrop , m-am simțit bine. Util. Normal. Poate că gesturile de genul ăsta sunt tot ce ne mai salvează ca societate. Mă bucur că poate măcar 10% dintre acei copii vor conștientiza mai târziu că fiind civilizat, onest și muncind, ai parte de satisfacții și recompense. Altfel sunt doar zâmbete, celofane și prea mult zahăr. Unicul moment total eronat a fost că după un colaj de dansuri populare reușite , micuțele lelițe au revenit îmbrăcate în pirande! Și a urmat o repriză de dans din buric , ușor obscenă, total nepotrivită cu restul evenimentului, sub ochii ușor mirați ai unor danezi de la Crucea Roșie. M-a durut puțin . Nu am absolut nimic cu țiganii. Muzica lor nu mă deranjează mai mult decât românii țiganizați ce o ascultă în ritm de flegme și semințe. M-a durut privirea deferentă dar curioasă a danezilor, inocența copiilor ce dansau ca niște femei adulte lângă un Moș Crăciun costeliv și obosit la 25 de ani. Am avut un moment de jenă pentru că dispăruse tot Crăciunul din sala aceea de clasă și nu rămăsese decât sintagma :<strong><em> ROMÂNIA – Gipsy . </em></strong>Nu suntem doar atât dar parcă uneori ne forțăm. După ce micile pirande au redevenit școlărițe și o tânără cu voce superbă a cântat <em>Deschide ușa creștine , </em>mi-am revenit. Însă mai aud un pic cum zdrăngăne tamburina și bănuții de la gâtul fetelor. <strong>Bachtalo Krecunu! la toți!</strong></div>
<div align="justify">
<br /></div>
<div class="wlWriterEditableSmartContent" id="scid:5737277B-5D6D-4f48-ABFC-DD9C333F4C5D:e2c58f4d-310c-48b5-bfee-0eff4c20844f" style="display: block; float: none; margin: 0px auto; padding-bottom: 0px; padding-left: 0px; padding-right: 0px; padding-top: 0px; width: 448px;">
<div id="e828e310-42c0-45de-899e-182a4aeca8df" style="display: inline; margin: 0px; padding: 0px;">
<div>
<a href="http://www.youtube.com/watch?v=xKtlO4h3gOk" target="_new"><img alt="" galleryimg="no" onload="var downlevelDiv = document.getElementById('e828e310-42c0-45de-899e-182a4aeca8df'); downlevelDiv.innerHTML = "<div><object width=\"448\" height=\"252\"><param name=\"movie\" value=\"http://www.youtube.com/v/xKtlO4h3gOk?hl=en&hd=1\"><\/param><embed src=\"http://www.youtube.com/v/xKtlO4h3gOk?hl=en&hd=1\" type=\"application/x-shockwave-flash\" width=\"448\" height=\"252\"><\/embed><\/object><\/div>";" src="http://lh3.ggpht.com/-3V-GJwnwPSM/TvHWQUAo4uI/AAAAAAAAASU/cJ21aQG9fEs/video53743da241e3%25255B8%25255D.jpg?imgmax=800" style="border-style: none;" /></a></div>
</div>
</div>Andihttp://www.blogger.com/profile/03333050212796536526noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2710856293652010256.post-21914848981596876432011-12-14T16:52:00.001+02:002011-12-15T12:39:03.902+02:00La mélancolie du temps perdu<a href="http://lh4.ggpht.com/-MvvC0JxzXoo/Tui4QpcZE1I/AAAAAAAAARw/EMr7B02pwOc/s1600-h/ivanescu%25255B5%25255D.jpg"><img alt="ivanescu" border="0" height="241" src="http://lh5.ggpht.com/-_ZRLjE0avTY/Tui4RHCgmnI/AAAAAAAAAR0/Sfgzq-dqVpQ/ivanescu_thumb%25255B3%25255D.jpg?imgmax=800" style="background-image: none; border-bottom: 0px; border-left: 0px; border-right: 0px; border-top: 0px; display: inline; padding-left: 0px; padding-right: 0px; padding-top: 0px;" title="ivanescu" width="532" /></a><br />
<div align="justify">
De neînțeles pentru mine e tristețea acrobatului</div>
<div align="justify">
ce de la înălțime vede plasa de salvare</div>
<div align="justify">
Ca pe o cămașă de forță ascunsă la vedere.</div>
<div align="justify">
Și nu știu decât că fiecare preferam să ne mințim</div>
<div align="justify">
Că noi pășim în gol când plasa e mereu acolo.</div>
<div align="justify">
<br /></div>
<div align="justify">
Regretul timpului suspendat,</div>
<div align="justify">
E că atârnă deasupra de uitare,</div>
<div align="justify">
Amenințat de viitor și făr’ de plasă de scăpare,</div>
<div align="justify">
În el stând concentrat tot ce am visat...</div>
<div align="justify">
<br /></div>
<div class="wlWriterEditableSmartContent" id="scid:5737277B-5D6D-4f48-ABFC-DD9C333F4C5D:ab69f236-f163-40e7-9824-8df18fcfaf58" style="display: inline; float: none; margin: 0px; padding-bottom: 0px; padding-left: 0px; padding-right: 0px; padding-top: 0px;">
<div id="98c67dc7-50e4-4db1-8837-02e632f7c8aa" style="display: inline; margin: 0px; padding: 0px;">
<div>
<a href="http://www.youtube.com/watch?v=uX2WaZVVY6c" target="_new"><img alt="" galleryimg="no" onload="var downlevelDiv = document.getElementById('98c67dc7-50e4-4db1-8837-02e632f7c8aa'); downlevelDiv.innerHTML = "<div><object width=\"448\" height=\"252\"><param name=\"movie\" value=\"http://www.youtube.com/v/uX2WaZVVY6c?hl=en&hd=1\"><\/param><embed src=\"http://www.youtube.com/v/uX2WaZVVY6c?hl=en&hd=1\" type=\"application/x-shockwave-flash\" width=\"448\" height=\"252\"><\/embed><\/object><\/div>";" src="http://lh3.ggpht.com/-r2c0ZL0iK8s/Tui4Rn3AdLI/AAAAAAAAASA/dtTDbE1M4no/video82e350f268dc%25255B6%25255D.jpg?imgmax=800" style="border-style: none;" /></a></div>
</div>
</div>Andihttp://www.blogger.com/profile/03333050212796536526noreply@blogger.com1