sâmbătă, 4 februarie 2012

Observații la revoluția privită din fotoliu


jpg
Sunt oricum dar nu ipocrit. Nu mă erijez într-un che guevara 2.0. din confortul scaunului meu. Nu am ieșit sa demonstrez . Îi respect pe cei ce au făcut-o dar nu am găsit o dorință suficient de mare în mine sa mă alătur. Am făcut ce ar fi făcut orice alt comod: am subscris la revoltă prin online . Știu că nu e suficient dar am senzația că pentru băieții semi-autiști îmbrăcați în portocaliu oricum nu contează indiferent ce formă ia nemulțumirea generală la adresa guvernării lor. Ei au câteva noțiuni de care se agață cu disperarea cretinului înfumurat și mai posedă nesimțirea negației la absurd tipică șacalilor cu carnet de partid ce nu lasă ciolanul în gură nici măcar atunci când îi tratezi cu flegme în ochi. Guvernarea cea mai ipocrita, rapace și nesimțită din istoria recentă a României merge înainte. Îmi este imposibil să fac aici o defalcare pertinentă pentru că mi-ar lua prea mult timp și materialul cât și punctele ce trebuiesc atinse ar face mai degrabă obiectul unui studio de socio-politică , acțiune pentru care recunosc că nu mă simt pregătit așa cum ministrul de interne nu este deloc pregătit să vorbească în limba română la televizor sau cum europarlamentari cu numere de mașini în loc de nume nu se pot concentra să citească cursiv texte scrise de alții. Am observat câteva lucruri însă stând în fața televizorului și pe internet în ultimele săptămâni:
1. Cei care protestau nu au ieșit de foame! Foarte mulți vorbeau despre saturația la care s-a ajuns privind această guvernare defectuoasă , neperformantă, politica ignorării valorilor, a neglijării tinerilor , a dictaturii personale , a nesimțirii , a lipsei de profesionalism, a camarilelor și a intereselor obscure de grup. Nu am văzut mahalaua ineptă , viermii, ciumpalacii! Nu erau cei care se înghesuie la deschiderea câte unui hypermarket să prindă o reducere, un ceva moka!
2. Tinerii nu vor să plece să se realizeze în altă parte. Nu există o hemoragie  auto-provocată a tinerilor specialiști într-un domeniu sau altul. Ei cer numai o politică mai puțin confuză a statului în ideea ca  își vor putea face meseria decent la ei în țară. Nu se așteaptă nimeni ca statul să CREEZE efectiv locuri pentru toată lumea. Ce li se cere parlamentarilor și guvernului e doar să nu stea în poziția mamei iedului când vine vorba de companiile multinaționale ce activează pe la noi.
3. În piețe nu se aud : Vrem 25% înapoi ! Vrem locurile de muncă la stat din nou!  NU li se cere celor de la putere să dea ceva anume , nu cerșește nimeni. Diversele nemulțumiri și cerințe , cum le numesc guvernanții , se rezumă în cele din urmă la una, maxim doua, dorințe tranșante : DEMISIE și ALEGERI ANTICIPATE!
4.Forța manifestațiilor nu stă în sprijinul politic al opoziției. Puterea se umple de ridicol aruncând vina revoltei în spatele USL-ului. Prin elucubrațiile clovnilor portocalii cu jokerul de la Cotroceni ca port-drapel se întrevede o lipsă de coerență și o rupere de realitate ce te lasă fără argumente .
5. Sacrificarea unor pioni neimportanți  în schema pedelistă (vezi Baconschi, Urban etc.) nu a calmat spiritele. Cu fiecare zi ce trece fără ca Băsescu și clica să își destupe urechile , problema lor cu poporul se accentuează. Singurul lor aliat în acest moment e iarna. Însă după cum distinsul președinte spunea  profetic  :iarna nu-i ca vara , pot să apreciez și eu că va fi foarte frig în martie și aprilie prin Victoria și Cotroceni.
În cele din urmă se naște o singură mare concluzie , împrumutată din medicină : corpurile străine ce împânzesc un organism sunt date afară în cele din urmă. Cu riscul durerilor, al sângelui și al puroiului ce ies cu ele.  Să ia aminte cei ce coc jegul de milioane de euro , sub pielea unei țări prea jigărite să mai accepte încă o rundă.