duminică, 28 august 2011

Uichend panoramic

Cum sunt convins ca toata lumea arde de nerăbdare să știe ce fac eu la sfârșit de săptămână , m-am gândit să vă împărtășesc aici ce si cum ( copyright Costache) . Ultima escapada – un tur montan Transalpina – Transfăgărășan . Pe scurt – ceața de horror pe muntele Păpușa ,  momente clișeice de film american a dime-a dozen  , 8 grade celsius simtite in slapi( cum e Madaline?),un drum interesant, câteva peisaje frumoase . Sibiul nu m-a dat pe spate decât prin  faptul că pare un oraș nemțesc vechi.  Restaurantul Sergiana din centru e fabulos cel puțin ca inventivitate asupra meniului . Sorbiți o zamă acolo daca aveți ocazia sau beți o nefiltrată!  Transfăgărășanul în porțiunea filmată și la Top Gear e genul de șosea magnifică pentru ăia cu valențe de piloți . Priveliștea la Bâlea alternează între țigăneala românească cu săbii ninja, haine de blana artificială și kurtoș / porumb/ mici și bere și frumusețea rece a lacului montan . Drumul de coborâre de la Bâlea la Vidraru e un coșmar, o groapă continuă încurcată de niște foste urme de asfalt . Hotelul Posada de lângă Vidraru își merită banii fiind unul dintre cele mai interesante în care am stat. Distracția maximă a fost la Poienari unde ascensiunea celor 1480 de trepte e partea cea mai amuzantă. O grasă eșuată undeva pe la a 700-a treaptă răcnea suav în timp ce coboram : ÎMI BAG PULA ÎN CETATEA TA! VREI SA FAC INFARCT?!! Mă uit să îl văd pe Vlad Țepeș că mă gândeam că pe proprietar îl ceartă . Când colo, un cocalar sfrijit făcea cristiane prin țărână zburdând către huidumă deoarece (mi s-a relevat mai tarziu) clona Vioricai de la Clejani  deținea cash-flow-ul .  Am trecut rânjind sarcastic la turistii în prag de apoplexie ce se întrebau siderați cât mai de urcat ( deh! eu aveam deja experiență! Mă întrebasem asta cu vreo juma de oră în urmă iar acum coboram relaxat ca un adevărat mountain-man) . Una peste alta, destul de frumos, de ce să fiu cârcotaș dar ca mai totdeauna ,când mă plimb prin România, rămân cu senzația că majoritatea suntem niște intruși nedemni de locul în sine.

vineri, 19 august 2011

Zilele de după

        Când eram mai mic am văzut un film care m-a impresionat foarte tare. Se numea The Day After si descria o Americă răvășită de niscaiva megatone de uraniu , plutoniu si alte vrăjeli din astea atomice.  Ideea e că eu voiam să fac un joc de cuvinte legat de faptul ca sunt proaspăt întors din concediu și sunt cam lipsit de chef de viață . Îmi e și lene să scriu dar probabil asta nu ar trebui sa vă spun ca ziceți dupaia că vă dau material de umplutură și nici măcar nu e o varianta print sa va fie utilă în gospodărie. Concediul meu nu e ceva nemaipomenit ca să merite o postare întreagă dar sunt vreo două-trei chestii memorabile ce trebuiesc redate.
1. După o ciorbă târzie și câteva beri pe plajă, prietenul meu Adi a venit cu o chestie foarte misto: Bă tu realizezi că ciorba de burtă e supa INCEPTION?
Aaaa…nuuu?
Da băăă….Deci e ciorbă de BURTĂ pe care o bagi in BURTĂ!! E ca visul în interiorul altui vis!!! Adica INCEPTION bă inculturiștilor care nu vă uitati la filmele lu Di Caprio!
2. Cocalarii care își umplu parbrizul cu  -j de mii de cruci , amulete, talismane, icoane…sunt protejați de Doamne-Doamne într-o măsură direct proporțională cu numărul bazaconiilor atârnate acolo? Pentru ca eu mă gândesc ca ar cam avea nevoie având în vedere ca nu prea  mai diclesc șoseaua de atatea artefacte!
3. Dacă vă greșiți la concedii in Romania si mai ales prin Neptun-Olimp, mergeți la restaurantul Flamingo. Trebuie să o cunoașteți pe Elena Udrea. Cum care Elena Udrea? Șefa de sală! Așa o cheamă. Prietenu Fane a încercat la ea gluma cu Eu sunt Băsescu! Tanti a scos buletinul! Una peste alta vinul e mișto , friptura în sânge și formația localului parcă l-a clonat pe unu dintre aia de la Gypsy Kings. Adica sună bine!
Cam atât că vă zisei că nu sunt inspirat azi!

miercuri, 3 august 2011

Dan ''se vinde'' SI online la Carturesti

Volumul ''Aproape Dragoste'' al bunului meu prieten ''maestru''' Dan Podaru se gaseste si online la Carturesti la adresa pe care o voi lasa mai jos. Asta ca sa nu ziceti ca nu reusiti ''sa il cumparati''!

http://librarie.carturesti.ro/aproape-dragoste-252121

luni, 1 august 2011

Atletul albanez ce-a invins timpul (printre altele)

2813965718_c6cfb9d411
          Mă întorceam de la Pitești către Craiova și colegul meu Andrei (ce își dorește foarte tare un rol negativ pe blog ) îmi zice: Ai băut vreodată bragă? Cum asta e una dintre chestiile pe care le am în bucket list , am primit destul de interesat ideea. Ca să găsim în Slatina pe una din străduțele încurcate din spatele pieței centrale , un mic colț de casă bătrânească unde timpul e realmente încremenit . Prăvălia familiei Memish funcționează de vreo câteva sute de ani în Slatina și e axată pe zaharicalele specifice zonei balcanice: halviță , înghețată la cornet, sarailii , baclavale , bragă și limonadă .  Magazinul în sine nu impresionează nici prin curățenie și nici prin dotări fiind eminamente genul de loc pe care vi-l amintiți din copilăria de la țară sau de prin cărțile în care se descrie atmosfera târgurilor și micilor orașe ale secolului al XIX-lea. Alămurile pătate de muște, muzica de la Radio România Actualități , un calendar vechi , linoleumul de pe jos sunt însă cum nu se poate mai nimerite și par crescute direct din pardoseli și pereții igrasioși . Braga, ce chiar e ieftină ca-n zicală( 1 leu paharul) mie mi-a semănat cu un nectar de pere/piersici. Are niște depuneri în componență dar e placuta la gust și răcoritoare. Tratația a venit însă sub forma halviței cu alune ce eu o cunoșteam mai degrabă sub denumirea de nugă. Foarte dulce, moale și consistentă s-a potrivit de minune cu braga rece. Stând cu coatele lipite de tejgheaua prăvăliei m-am trezit admirând autografe de actori , muzicieni sau politicieni ce au trecut pragul familiei Memish. Povestea am citit-o un pic mai târziu cu ajutorul lui friend Gugăl. Albanezii Memish sunt stabiliți în Slatina de mai bine de două secole, au rezistat în vremea prigoanei chiaburilor de către autoritățile comuniste ( singura firmă privată de până în 1990) iar numele de Atletul Albanez vine de la o întâmplare semi-legendară a unui precursor al actualului proprietar ce a învins ,pe la 1912,la tranta, un sportiv turc aflat în trecere prin Slatina spre Viena. Fostul ambasador al SUA în România , James Rosapepe, era unul dintre fanii băuturii din tărâțe a lui Hashim Memish ce își aduce aminte cu plăcere cum tot golea americanul cănile de bragă și îi zicea cu senchiu mister Hashim!
       Mi-am promis să revin în prăvălia albanezilor de câte ori voi avea ocazia .  E o frântură de istorie ce merită trăită și mai e și dulce la propriu.
P.S. : Îmi pare rău Andrei dar te-ai ales cu un rol pozitiv …de data asta!