Cu siguranță nu sunt primul care scrie despre falsa echivalare a muncii la remunerație sau despre cum am ajuns sa ne educam ca societate că totul are un preț și că mereu ne trebuie mai mult!
Cândva aici era o țară în care se muncea cu scop precis . Da! Mă refer la epoca de aur . Înainte să mi se sară la beregată că-s nostalgic , retrograd , comunist etc. țin să precizez că sunt născut în 1985 . Am avut totuși prea puțin timp să îmbrățișez vreo doctrină nu credeți? Ce vreau să spun de fapt e că putem privi statistic trecutul . Sunt lucruri palpabile rămase , există oameni care pot depune mărturie asupra educației diviziunii muncii și cum era ea percepută . Evident nu pot aprofunda toate mecanismele și în mod sincer nu cred că economia controlată de un stat totalitar și fără piață liberă ar fi putut rezista cu rezultate mulțumitoare pentru mase pe termen lung. Revenind la ceea ce spuneam anterior , chiar cred că se muncea pentru un trai bun . Problemele pe care ti le puneai dimineața la cafea sau seara înainte de somn par infinit mai puțin complicate decat cele de acum.
Ce văd acum din mariajul poporului educat cu o viziune socialistă a muncii cu noul sistem capitalist?
Angajat al unei multinationale moare de epuizare pentru că nu își mai poate atinge un deadline.
Achizitionare a unui colos industrial pentru a-l transforma în mall.
Faliment pentru companiile de retail care au dat credite doar cu buletinul unor oameni care nu mai au azi paine pe masă dar o văd la un TV LCD .
Trăim în plină epocă de consumerism desi avem acces la supermarketuri deja de foarte multă vreme.
În România toata lumea are proprietăți dar chiriile sunt exorbitante.
Ce s-a intamplat cu noi ? Am fost tot timpul asa și nu am știut? Cum au trecut alții peste etapele astea? Putem să mai aruncăm și asta în cârca lui Ceaușescu ?
Când am ajuns la concluzia ca nu contează nimic în afară de a avea cât mai mult ?
tipul asta spune lucrurilor pe nume din anii 50!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu