Duminica dupa-amiaza
Cand stau pierdut printre scrumiere
Ceasul a obosit mecanic si timpul s-a oprit
Lumina se ascunde prin unghere
Tu ma intrebi daca ar mai fi ceva de rostit
Nu pot sa imi ridic privirea catre tine
Ultimul tau sarut inca ma doare
Doar tramvaiul 6 e cert ca vine
Cand dupa-amiaza noastra moare...
Cafeaua s-a racit pe masa
Aprinde-mi tu o noua tigara
Sa vorbim de ce nu ne pasa
Sa ne mintim ca afara e inca asta vara...
Pentru ultima oara, imi spun in gand
Suntem doar noi doi
De maine trecutul se va asterne bland
Peste mine si peste ultima dupa-amiaza cu noi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu