Sătul

Nu stiu daca spun un adevar general valabil sau deja o axioma dar SUNT SĂTUL DE PRESA ROMANEASCA.Si aici nu vorbesc de click,cancan sau alte mizerii de genul "lectura de veceu". Ma gandesc la pretinsele cotidiane ce "pazesc democratia" din lesa unui lanţ cu lungime fluctuantă. Ma gandesc la trista imagine a opiniei cu rang de fapt. Ma deranjeaza ca se pun verdicte aiuritoare pe toane de moment si pe frustrari de autor . Nu toti sunteti editorialisti pigmeilor! Nici nu vreau sa intru in implicatiile morale ale actiunilor de jurnal in care azi "fantanile sunt minunate, ne pun pe harta oraselor " iar maine sunt motivaţie de a purta braţari de oţel si subiect de caterincă ieftină a unor scribi de necrologuri ajunsi tangenţial "formatori de opinie". M-ar interesa să stăpâniţi mai întâi limba română şi mai apoi ştiinţa de a pronunţa sentinţe. Mă enervează teribil faptul că presa românească porneşte de la "prezumţia de vinovăţie" şi sfârşeşte subiectul cu o "ejaculare prematură" de idei prea puţin "coapte".

Nu cred că mai am puterea de a mai citi manipularile astea zilnic. Pur si simplu e grav ca "circul mediatic" primeaza in detrimentul unei judecăţi cat mai decente si oneste. "Stâlpii infamiei " au litere de plumb si font mărit pentru a scoate din context. Inchizitia care în Romania se mai numeşte şi Justiţie are un aparat de pedepsire aprioric sentinţei şi acesta este presa in accepţia generala.