Cum se prefira nisipul între valuri și asfințit
Și îmi plimbam mâinile în ape-ntunecate de argint
Ședeam pe o barcă ruptă , trasă la mal de furtuni și pescari săraci,
Aveam doar o țigară și pe tine
Perfect îmi amintesc , că te plângeai de frig…
Și am închis ochii să te ascult mai bine
Doar vântul te îngâna și un tren departe din Constanța
Venea să ne preia , îndrăgostiți pe mai departe…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu