miercuri, 18 mai 2011

Ce (nu) e blogul


În trecut nu am fost preocupat de aceasta activitate , sa o numim blogareală . Îmi părea apanajul unei categorii de oameni cu prea mult timp liber la dispoziție și prea puțină pricepere în a reda coerent idei . Pe măsură ce timpul a trecut am descoperit că unii se joacă , alții fac bani , prea mulți încep entuziasmați pentru a sfârși undeva în derizoriu ca si cum ar vopsi un gard ,excelent în proporție de 10-15 procente ca apoi sa termine restul cu o cariocă și scuipat . Așa zișii bloggeri profesioniști mi se par de multe ori indivizi care își construiesc un cerc de prozeliți și emit judecăți de valoare deși analizate la rece , rândurile scrise de ei suferă de un subiectivism arogant ieșit din comun . Ce nu o să devin niciodată( arogant și subiectiv m-a lăsat natura cred)  e unul dintre detractorii sau fanii unui asemenea individ. Și nu e din orgoliu după cum s-ar putea bănui ci doar pentru că în momentul în care se deteriorează acest proces de comunicare prin conflict sau laudă searbădă, postările viitoare vor suferi în mod clar. Scrisul va căpăta patina marketingului și al PR-ului pentru a răspunde criticilor cu asprime și sarcasm sau va urmări subiectele lăudate de ceilalți . Să fie clar: mă refer aici la blogurile care pleacă de la premisa că sunt doar un loc unde cineva își publică gândurile pe o anumită temă , blogurile personale . Nu am nimic cu paginile care se focusează pe un domeniu, pe o nișă sau pe o anume activitate . Ca să ajung la esența existenței acestui material , vreau să enumăr ce NU ar trebui să fie un blog :
- un loc de deversare a frustrărilor ;
- un alt loc pentru a ține un jurnal ;
- o a doua pagină de feisbuc, împânzită de videoclipuri și mesaje de stare copiate de pe net sau gândite la 3 a.m. după o infuzie de alcool și singurătate;
- un fel de clonă stângace a unui site de știri sau ziar on-line. Avem suficiente surse pentru asta. Nu mă încălzește cu nimic să citesc știri din ziaru de Rădăuți la un moldovean obscur pe blog.
Acum probabil că mă contrazic singur ,oarecum, spunând toate astea, emițând practic judecăți de valoare  dar în urma unei mai atente priviri asupra blogosferei românești asta se observă : multe articole proaste, prea multe bloguri care nu își au noima cam indiferent de cum le-ai privi . Și da , știu! E nedrept și arbitrar ce zic eu acum dar daca încercați exercițiul de citi măcar titluri de postări o să vedeți că sunt așa de dese locurile comune , adevăruri general valabile la tot pasul , acțiuni ce nu fac decât să gonească cititorul care și așa nu petrece foarte mult timp acolo . O să mi se spună( sa nu – fericirea de a exista încă prea puțin pentru motoarele de căutare) că fiecare e liber să scrie și că și eu fac asta și de ce dau cu bâta în confrați! Păi de ce nu? Cineva trebuie să spună și treaba asta nasoală ! Și numai atunci când vom conștientiza că nu e de ajuns să arunci trei fraze în eter ca să te treacă Academia în patrimoniul de citate al planetei  o să putem să începem să scriem cu adevărat lucruri ce merită citite . Dreptatea în toată această chestiune știți cine o împarte? Voi! Cei care citiți și alegeți să reveniți. Sau nu . Adevărul e că blogul e doar o epavă de coduri html și text , naufragiată undeva în curul internetului , dacă nu are cititori . Oameni care citesc, oameni care dau mai departe, oameni care scriu motivați de ceea ce au citit . Până la urmă blogul meu e despre toți , așa cum mă pricep eu să văd și să descriu . Nu înseamnă că mă voi orienta să multumesc virtuali fani sau să pornesc războaie prin postările mele ci doar că atunci când nu voi mai avea sentimentul că cineva citește și pricepe ce scriu o să pun punct.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu