Lucruri previzibile…si nu prea!

      Privind un pic în urmă ajung la concluzia ca nimic nu e imprevizibil: Amy Winehouse dă ortu popii dupa o paranghelie serioasă ce l-ar face până și pe Adi de la Cesena după cum îi spune în buletin de respect și uimire , Știința fu dezafiliată de la toate competitiile de fotbal/țurcă/blătuială pe maidane cu pretenții de stadion din România de către o gașcă veselă de  federales și Mititelu își trăiește în continuare visele erotice de gras virgin că o să le arate el cine e capo di tutti frutti. Pe altă parte , Băselu( hai Răzvane că știi că nu puteam scrie ceva fără să mă iau și de Chior un pic) cică vrea să pară un tip destins și îi chemă pe pseudo-actorașii cu Blonda , Chioru și Piticu să se producă în sala de spectacole de la Cotroshima. Ce  evidentă și enervantă manevră de PR , atât de târzie , după gafa tipic pedelistă de a pune un pumn nesimțit de mare într-o gură ce nici măcar nu spune mare lucru ( bine că de data asta a fost un pumn și nu un penis – cum procedează băieții portocalii) . În plan local că tot suntem la Craiova, i se ridicară interdicțiile lui Solomon – previzibil? E clar că în niște bărcuțe , niște mărinici…aaa..pardon …marinari…scot de zor apa ce le ajunge spre gât. Neașteptat sau nu , un vestic nevrotic si devenit sociopat din cauza faptului că toată lumea în Scandinavia trăiește prea bine și liniștit în umbra unor PIB-uri pe care la ministerul de finante din Romania , ăia nici nu știu să le numere dacă au făcut școala cu Funeriu, a detonat ceva artificii în mijlocul Oslo-ului. Previzibil, niște cenacluri de scriitori cu AK-47 și turbane, revendică isprava. Parcă terminase nenea Barack cu ăștia de se bucurau toți semi-intelectualii prin online și rețele de socializare. Mda…ce urmează? Cred că e timpul pentru o nouă epidemie de ceva cu H , N si cifra 1 undeva în denumire.

Acum dar din trecut…

În general , în postările mele, fotografiile vin ca elemente în plus pentru imaginea pe care aș dori să o lase cuvintele. În cazul pozei de mai sus, mă străduiesc eu să găsesc cuvintele potrivite ce o pot însoți. Amicul meu , Claudiu , cel care a surprins imaginea a așezat-o într-un album numit Oameni și locuri . E o expoziție de contraste acolo , între fericire și dezolare, între culori vii și tonuri apăsătoare . Revenind la ce priviți postat aici , presupun că foarte mulți dintre cei ce locuiți în Craiova, recunoasteți personajul . Postarea mea are o dublă motivație . În primul rând când am privit pentru prima oară poza , m-a invadat umbra adolescenței , amintirea unei perioade cu toate dramele și fericirile trecătoare . Imaginea Chichinei ( eu așa am știut-o) e o piesă a puzzle-ului . Ne-a marcat multora dintre noi , drumul spre școală  ca și gardul băncii naționale pe lângă care își cânta nefericirile sau  zâmbea trist ca pentru sine când noi toți treceam absorbiți de viețile noastre . Am realizat , văzând-o acum , că timpul e implacabil și sapă în obrajii noștri urme ireparabile( chirurgii plasticieni mă contrazic dar eu prefer să îi ignor ) . Sunt în dubii apropo de ce titlu aș da postării . Privind, îmi vine în minte Skirk(Țipătul), celebra pictură a  lui Edvard Munch . Are ceva din anxietatea si oarecum translatia vizuala a unui sunet ce nu il pot pune decat intre stupoare si durere.  A doua motivație a postării fotografiei e că o compoziție atât de expresivă merită făcută cât mai cunoscută . Poate o vor vedea oameni pentru care persoana surprinsă nu rezonează cu nimic.  O pot privi ca pe o ficțiune . Fotograful a prins în cadru sentimente . Nu e o poză fericită . Nu e nici pace în privirea înlemnită de acolo . Dar eu nu pot să judec decât prin prisma unui om care atunci când vede fotografia asta , aude în urechi un cântecel obsedant și vede în spate la timpul trecut …Priviți și voi deși vă alterez deja percepția cu textul meu…

Mai multe fotografii ale lui Claudiu puteti vedea AICI

Intrebarea lui Dinel

DINEL NUTU(STAICU)

           Ca tot au trecut cutremurele atat in Japonia cat si prin curtea lu' Mondialu' sau Irinel  trebuia sa se gaseasca un subiect suculent pentru ogarii din presa romaneasca . Sentinta definitiva in cazul lui Dinel Staicu(actualmente Nutu - oare o sa se sesizeze Nutu Camataru pentru folosirea distinsei sale porecle??) a agitat apele si asa tulburi de scandaluri mai mult sau mai putin politizate ale universului media romanesc . Interesul a explodat brusc in momentul in care ''mascatii'' nu au gasit pe cine sa ridice de la resedintele nostalgicului ex-militian ,doctor honoris causa al celebrei Universitati din Chisinau .  Gratarul cu polemici si barfe pe seama locului unde s-ar afla acesta  sfaraie vesel si specialistii cazurilor gen Elodia au intrat deja in fibrilatii . Se scrie mult si foarte inexact despre personajul nostru . Sunt o seama de istorii ce par de domeniul anecdotic care acum revin la suprafata spre a creiona un foarte interesant puzzle cu mai multe piese lipsa. Ce urmeaza sa va relatez se intampla in 2004 cand talentatul domn Staicu ,finantator pe atunci al Universitatii Craiova decisese sa candideze pentru functia de primar al Craiovei . Retragerea prematura din cursa a facut sa pierdem cateva momente antologice probabil . Chiar si asa , Dinel a apucat sa apara intr-o buna seara la TVR Craiova pentru a isi prezenta platforma-program .  Pentru ca devenise de curand doctor in stiinte economice la Universitatea din Chisinau cu o lucrare intitulata ''Economia subterana'' , moderatoarea aminteste de aceasta si ii pune o intrebare legata de acest studiu la care proaspatul ''doctor'' raspunde ocolind subiectul . In aceste momente intervine in direct, profesorul Cezar Avramescu , indignat de simulacrul de gandire stiintifica al invitatului din platou . Fara menajamente , profesorul infiereaza universitatea ce isi permite acordarea de titluri doctorale in asemenea conditii . Mai mult, ii cere lui Dinel sa enunte o celebra teorie cunoscuta ,se pare oricarui student la o facultate de profil . Sub ochelarii fumurii , lui Staicu nu i se miscase nici macar un muschi de pe fata . Foarte calm ii spune lui Avramescu ca are o intrebare pentru el . Desi vexat de situatie acesta accepta.

   "Cati dolari aveti in cont domnule profesor?''

Dupa un moment de tacere tensionata in bazaitul reflectoarelor :

    '' Nici unul domnule!''

Cu un mic zambet , Dinel raspunde:

    "Ei bine...domnule Avramescu...eu am peste un milion si asta fara sa stiu teoria de care vorbiti. In concluzie , probabil  nu mi-a trebuit''.

     Profesorul a inchis telefonul . Moderatoarea a trecut mai departe. Dinel raspunde imperturbabil de parca nimic nu il poate lua pe nepregatite.

Povestioara asta e mai mult decat o mostra de tupeu. Arata ce fel de oameni a nascut tranzitia, balegarul rodnic al anilor '90 pe care nu il vad spalat asa usor in 2011 de un grajdar manjit pana la gat ...