Esti tot ce ti-ai dorit?
Ai alergat prin ploile făr' de oprire?
Ca să găsești orbit , un răsărit nemărginit.
Și atunci ai continuat chiar dincolo de linia de sosire?
Cântărite îndoielile , sunt mai ușoare acum?
E dragostea o confirmare?
Că sufletul îți poate sta-ntr-un gram de scrum
Bătut de întuneric până la lipsa de culoare?
Și unde sunt armatele de îngeri?
Unde e toată gloria divină?
Când lumea-ntreaga radiază plângeri
Sub zarea curată și senină!
Unde am ajuns, plecați de nicăieri?
Și ale cui sunt toate măștile?
Curgând pe fețe și azi ca până ieri
Ca lacrimi false ce luminează nopțile.
