Se afișează postările cu eticheta intoarcere. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta intoarcere. Afișați toate postările

miercuri, 5 septembrie 2012

Septembrie, miercuri


       Mda. M-am intors. E un sablon de scriitoraș chestiunea asta pentru ca de fapt nu am fost plecat nicaieri. Avand in vedere ca îi disprețuiesc maxim pe țuțării cu fantasme de formatori de opinie ce se tot produc în file de jurnal pe platformele astea gratuite , nu o sa va jignesc povestindu-va despre perioada de elipsă blogosferică din vara aceasta. Cum singurul lucru extraordinar din ultima vreme era sa îi prezentăm nota de plată Chiorului și din păcate am decis sa îi dăm pe caiet în continuare nu știu despre ce aș putea să vă vorbesc. Toate nenorocirile și creaturile descrise în trecut pe acest blog se pare că sunt încă prezente dar au intrat în amorțire și concediu , culturile agricole sunt compromise în anul de grație 2012 și ca o tristețe: tataie al meu e cam șubred sa își mai producă în continuare vinul magic ce îi reușește o dată la câțiva ani. Vă recomand să citiți noua carte a lui Stephen King( 11.22.65 JFK) , e absolut superba ca frescă a societății americane postbelice și vine cu niște presupuneri interesante despre un viitor alternativ .  Nu vă recomand să vă ucideți ultima fărâmă de copilărie uitându-vă la noul film cu Alba-ca-Zăpada în care joacă fătuca cu expresivitate de șipcă ruptă din gard – Kristen Stewart . E genul de film care face Hollywoodul sa fie considerat iadul pe pelicula de catre hipsteri. Cam atât pentru astăzi pentru că după cum am promis : scriu doar când e ceva de scris. Pentru orice alte momente sunt destule alte bloguri. Nu că aș recomanda consumul excesiv . Face rău la BAC. Apropo: Mă-ta CHIAR are cratima.
P.S. Titlul nu e vreun joc de cuvinte dar eram neinspirat și răcnea Brenciu în difuzoare mai devreme. De dragul realismului științific l-am parafrazat.

duminică, 25 martie 2012

Întoarcerea


Știți senzația când ,după o călătorie îndelungă , ajungi în pragul casei tale , deschizi o ușă și spațiul tău familiar te absoarbe, bagajele cărate peste tot devin secundare și aerul pare dintr-o dată recognoscibil și vibrant? Azi m-am întors aici. Nu plecasem nicăieri dar nu mai fusesem PREZENT de ceva vreme. Gândurile și metaforele se înghesuiseră prea jos în bagaje. Să scriu aceste rânduri e ca și cum îmi iau o haină veche și dragă din șifonier. E ca o cană de cafea ciobită și uzată dar care dă alt gust oricărei băuturi. Pereții nu mă strâng aici așa cum spațiul se comprimă în oricare alt loc ce nu e al meu. Gândul că am revenit și descoperind mici nimicuri din mine mă face să zâmbesc . Asigurarea că voi sta x ore sau y zile sau la infinit nu există dar drumul nu se bifurcă aici. Diferite momente se malaxează aici într-un singur eu . Literele ce se tot adună aici , acum și mai în urmă , îmi rezonează aparte și le îndrăgesc fără infatuarea de a le considera axiomatice. Inegale , precum razele de soare prin jaluzele, mi se plimbă pe înseși ființa mea. Le-am căutat mereu și le las să trăiască sau să se stingă cu toate aici. Dacă plec din propriile mele gânduri , atunci mă înțeleg cel mai bine. Rațiunea de a scrie și adevărata, unică motivație este aceea de a nu mă pierde . Aici sunt eu. Afară sunt suma celor cu care interacționez. Mai cred că ne suntem datori cu mici note sincere în subsolul fiecărei pagini care e o zi din viață. Mă gândesc că atunci când memoria și judecata vor divorța de mine încetul cu încetul, propria-mi scriere va rămâne mereu , mereu acasă …mereu aici. De aceea , de oriunde vin și oriunde voi pleca…drumul trece prin acest loc.