Cu buzele crăpate , șuier spre tine aburii vorbelor.
Cu drumul colțuros și ascuns, înfășurat la picioare,
Mă îndepărtez de mine ca să ajung la tine.
Frigul îmi e mantie
Mă înfășoară pân’ la inimă,
Rămasă caldă ca grâul sub zăpadă.
La colțul ochilor cusute lacrimi
Au înghețat în curgere,
Săratele regrete de amintiri mai dulci.
Visez prin toată iarna asta cenușie
La o furtună de zăpadă !
Din vremea când eram copii
Și de nimic vinovați…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu