Liberul arbitru e blat!

          Cam asta spune filmul The Adjustment Bureau . O parabolă modernă a existenței umane, o metaforă corporatistă despre sacralitate și o întrepătrundere cu mitul prometeic. Premisa e o întrebare: Suntem liberi în alegerile pe care le facem sau suntem doar pioni într-o uriașă schemă ce e perpetuu scrisă de mâini invizibile? Morala filmului : Dragostea învinge chiar și soarta. Soarta definită ca putere supranaturală ce ne hotărăște destinul e ajutată atunci când noi ieșim de pe cărare de un departament numit Biroul de Ajustări ( interesantă viziunea regizorului de a îi portretiza ca pe niște agenți FBI din anii 50 – o usoară trimitere spre filme noir și de ce nu inducerea unui sentiment orwellian de Big Brother). În această lume atent observată și ajustată , un politician în ascensiune se întâlnește  cu o balerină ( întâlnire provocată de agenții sorții pentru schimbarea carierei sale) . Idila ce se leagă între ei rupe echilibrul nevăzut realizat de Birou și de aici începe o cursă contra-cronometru către un sfârșit încețoșat. Recomandarea mea e să vedeți filmul. Jocul actoricesc e la înălțime , castingul mi se pare reușit . Terrence Stamp e magnific în frugala sa apariție pe ecran dar merită fiecare secundă la monologul său despre cât de nepregătită e lumea pentru a avea liber-arbitru.Emily Blunt dă căldură ecranului prin frumusețea ei non-hollywoodiană . Cinematografia e subtilă , succesiunea de cadre indoor-outdoor e pozitivă și New-York-ul e pus în valoare prin panorame superbe atât aeriene cât și la nivelul solului . Una peste alta , The Adjustment Bureau  nu e o capodoperă dar posedă un aer de prospețime și deși nivelul de realism din scenariu e redus , personajele sunt viabile și dezvoltate corect.

Vizionare plăcută!