Te priveam dimineața în lumina caldă
Cum se plimbă umbre pe chipul tău
Și spre mine deschizi ferestre verzi
Ești mirată când îmi atingi zâmbetul
Și pari că vrei să îl oprești pentru tine
Nu îmi amintesc decât mâinile tale
Și orbirea ar fi o binecuvântare
Pentru că orice altceva nu îmi va mai bucura privirea ,
Orice e mai puțin decât să văd cum te pierzi tu în așternuturi
Căutându-mă pe mine în vise
Chemată de cuvintele mele , agățate de zâmbetul pe care îl aștepți mereu…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu