Stare

Sunt răcit. Răcit parcă de la începutul timpului . Am corpul acoperit de transpirații reci sau calde. Nu mai știu prea bine să deosebesc temperaturile din cauza febrei și a frisoanelor. Azi-noapte am avut halucinații pentru a doua oară . Visam o plantație de măslini și soarele ce ardea modest cum e în jumătatea lui mai . M-am trezit respirând hârâit pe gură și am dat buzna în soluțiile nazale. Am covorul tapetat de șervețele mototolite. Pe unul se hlizește un arabesc de secreție și sânge. Îmi tremură mâna când îl ridic si venele palide se agita sub piele ca serpii unui fachir. Cănile goale cu miros de ceai și medicamente dizolvate mă veghează ,tăcute ca vestigiile unei orgii farmaceutice. Ferestrele îmi sunt aburite, ceasul din perete a făcut infarct, telefonul mobil tace sau urlă muțește trecut în modul său silențios. Nu mă preocupă scurgerea timpului prea tare. Îmi împart orele în cele în care pot să respir cum trebuie și cele în care mă simt ca o clonă a lui Darth Vader. Am ochii apoși și brăzdați de vinișoarele insomniei. Mai devreme, o lacrimă scursă mecanic mi-a ajuns pe buze. Nu i-am simțit sarea, nu am simțul gustului azi. Mă hrănesc în scârbă. Am senzația ca nu fac altceva decât să mestec și să umplu un hambar. Alcoolul e o proastă idee în situațiile de gen, vă spun! Nu face decât să te scape vremelnic de senzația de frig și îți oferă cu generozitate o doză de depresie . Mușchii se contractă dureros. As vrea să simt soarele pe față dar afară e mereu urât când ești răcit. Serios, e ca-n legile lui Murphy. Să citesc prea mult nu pot, concentrarea îmi lipsește deși tot ce îți administrezi în timpul acestei boli e concentrat :pastile pisate în pudră și concentrat de fructe, soluție concentrata a unui decongestionant , ceaiuri magice concentrând în ele toată puterea plantelor, laboratoare întregi mărunțite și îndesate cu migală într-un flacon, remedii la plic ce îți garantează că în 2 zile o să alergi maratonul de la New York după care poți să tragi camioane la World’s Strongest Men!  Rahaturi de marketing si placebo! Mi se pare că îmi revin și apoi starea parșivă de neputință se întoarce. Liniștea o fracturez în strănuturi ce nu mai sunt comice deloc de ceva vreme. Gâtul mă doare de câte ori mă încearcă strănutatul , bomboanele mă calmează doar pe moment . Țigările mele iubite nu au deloc gust ci numai o râcâială pe trahee. Cafeaua fierbinte nu e decât o apă neagră în care îmi oglindesc chipul încercănat ,buhait și palid. Parcă și culorile din jur devin fade și ușor lichide . Tencuiala peretilor pare umeda , transpirata ca si mine. Devin cameleon, ma afund in mobilier si decor. Ma simt kafkian, respir absurd, gandesc sinistru.

Sunt răcit. Răcit mereu. Am uitat deja să fiu sănătos. O să mi se pară probabil ciudat să nu mă trezesc în propriul meu sforăit, atingându-mi buzele uscate și crăpate ca Sahara. Astă seară vreau să visez din nou că respir pe nas. Aș scrie mai mult dar e timpul pentru o nouă tură de medicamente, ceaiuri și reprize de suflat nasul.