vineri, 9 august 2013

Aripi de hartie



Merg prin aerul mort,
Valsez în ceruri mute, negre, bolţi prăbuşite
E ceea ce a recomandat doctorul : Fă sport!
Aleargă-ţi gândul spre domenii părăsite!

Să mă găsesc pe mine însumi sugând la ţâţa stearpă a Occidentului
Un fluture uşor buimac, cu aripile branduite
Se lăsase pradă sentimentului
Şi zborul lui ca şi al meu spunea ceva de vise chinuite...

Să îmi întind aripile de hărtie spre ploaia ce nu mai vine
Să stau prizonier la două mii de metri de libertate
Ascuns în mine şi în tine,
Jucând ruleta rusească cu un pistol cu capse.

Căldura se lipeşte ca un aracet,
Eu merg netulburat cu o dâră de transpiraţie cu pretenţie de lacrimă
Totul e perfect,
O să ajung la intersecţia ce mă duce dincolo de patimă.


Şi acolo o să îmi iert oasele de calvar.
Să aştept dimineaţa cu amintirea ta şi un greiere sentimental
Ghicind siluetele ce din deşert apar
Pentru a se concretiza în banal.

Şi să întindem aripile de hârtie ,
Spre un soare anemiat
Plângând despre o lună ce-i stafie
Şi-un sistem solar ceva mai civilizat!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu