Cu visele tocite de asprimea drumului
Căzut din marginea Raiului,
Alunec spre uitare.
Și din necuprinsa chemare,
Te întrezăresc mirată și tristă.
Frumusețe ruginită în așteptări înșelate,
Mărginită și înghesuită în valiza vieții mele.
Probabil așa stă scris
Și fatalismul orb îmi e a doua piele.
Mă urăsc și flagelarea e searbădă .
Obosită speranță , cu ochi plânși ,
Prin colb târăsc mai departe , menirea mea de om…
Buna seara.
RăspundețiȘtergereAm incropit un mic material despre cazul mamei dvs. Va doresc succes si multa sanatate!