Am profitat de week-end-ul prelungit de Rusalii si am tulit-o la munte mai ales că la mare ploua deprimant de stăruitor . Am ales zona Brasovului( orașul chiar respiră un aer de burg occidental in special în zona centrala). Cazati în Moeciu , ne-am tot plimbat pe ruta Bran – Poiana Brașov – Predeal – Sinaia( unde am negociat o amenda de 7 milioane într-o atenție de 1 milion cu un polițist croit pe treabă) . Zona e realmente superbă , încărcată de istorie, maiestuoasă în peisaje și surprinzătoare gastronomic . E locul perfect pentru a mânca un bulz și îl recomand călduros pe cel de la Șura Dacilor din Poiană . O chestie care m-a deranjat mai mereu si parcă anul acesta cel mai mult e kitsch-ul de la baza Castelului Bran unde tronează un amalgam de jucărele, săbii ninja , arcuri de amerindieni , peruci multicolore și toate materialele promoționale de rahat care au legătură cu vampirii in general și Dracula în special . Ce am remarcat printre toate tâmpeniile expuse erau câțiva meșteșugari din zonă care lucrau fie în lut fie în lemn și o mulțime de ii foarte frumos lucrate . Per total escapada a meritat , minus un moment de pe drumul de întoarcere. Pentru că tot aveam timp la dispoziție, ne-am abătut spre Cheile Dâmbovicioarei și peștera cu același nume ( unde ghizii-copii fac toți banii deși peștera nu e deosebită) . Ideea e că am lăsat mașina la intrarea în peșteră și am continuat drumul pe malul Dâmbovicioarei în amonte . Remarcasem claritatea apei și din când în când câte o pungă de gunoi menajer sau sticlă de bere plutind în derivă. După vreo 300 de metri de la peșteră , drumul se lărgește și apar câteva pensiuni destul de nasoale pentru gustul meu, construite fără nici un fel de idee arhitectonică și sărăcind peisajul de frumusețea-i sălbatică. Imaginea se completa cu niște maneliști spărgând difuzoarele de Logan și una bucată grasă tânără ce arunca de pe terasa unei vile ,direct in rîu, gunoi la foc automat. Ne-am explicat imediat pet-urile de bere și pungile de gunoi văzute mai devreme. Am înjurat-o în gând și am plecat înapoi la mașină . Clișeul despre nenorocirea țării de a fi habitată de noi se certifică din nou. Mai ales de specia turistu’-muistu’!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu